1 Decembrie româno-portughez

Suntem o familie multiculturală. Se știe.

Portughezii pe care eu îi cunosc consideră că, indiferent de temperatură, iarna-i frig afară.

Din momentul în care soarele nu mai arde pe cer și nu se mai poate face baie-n mare, pentru portughezi a venit iarna. Chit că sunt 20 de grade afară, nu se mai pleacă nicăieri, nu mai ies afară, se stă în casă așteptând vara.

Conceptul de munte e complet străin. Ori e mare, ori nu mai e nimic. Ce e aia munte? Ce faci la munte? Cum să te plimbi așa, prin pădure? Te duci zeci de km ca să respiri aer curat? Păi, te duci mai bine într-un parc și e mai aproape. Ultima dată când am fost la munte cu prietenii noștri portughezi am stat 3 zile la piscină. Nu am făcut nimic altceva. Nu am ieșit la un alt restaurant din afara hotelului că e frig, nu am ieșit să ne plimbăm că e frig, am stat la piscină că e cald.

Când am fost la mare tot cu prietenii noștri portughezi am văzut camera hotelului doar noaptea. Zi lumină am stat la plajă. Atâtea jocuri în nisip, jocuri de masă, jocuri de apă, glume pot cunoaște și inventa acești oameni că nici nu știi când trece timpul. Ei trăiesc pentru mare și plajă.

Iarna însă este frig. E posibil să nu ne vedem aproape deloc în 3 luni de iarnă. Dar nu e nici o problemă, noi înțelegem, e frig afară. Ninge, brrrr!

Oameni de zăpadă? Nu aveți ce face.

Bătaie cu bulgări? Păi asta e chiar foarte periculos.

Derdeluș, sanie, patinoar??? Sporturi extreme.

Dincolo de frig, o altă problemă a lor este aglomerația și evident, lipsa de respect mai mult decât aglomerația. Acuma, cine nu suferă din cauza asta? Diferența e că noi trecem peste. Suntem obișnuiți să facem 3 ore București – Comarnic. Ei în 3 ore traversează o jumătate din Portugalia fără să meargă vreun Tico pe banda de viteză. Deci, oriunde e  aglomerație, mai bine nu. Stăm acasă. E suficient traficul zilnic din București.

E 1 Decembrie. Practic, eu sunt singura româncă 100% din casa asta.

Nu sunt eu mare patriotă și iubitoare de festivități de acest gen dar m-aș fi dus la paradă. Să mă emoționez un pic, să văd un Hercules, niște F16 de care tot se laudă Cris că sunt aduse de la el din țară și le-am luat noi la mâna a doua.

Andre a zis din start:

– Eu nu merg. Stau acasă cu tati.

Nici nu mă mir. Acum două zile pe un ger de 7 dimineața Beti sărea în trambulină, iar Andre în costumul lui Ronaldo cu pantaloni scurți juca fotbal în casă, la căldură.

Apoi, nu ai unde parca, îmbulzeală, așa că renunț. Trebuia să fac o supă de pui pentru prânz. Iar de la mine de la birou din Cotroceni, pot vedea oricând un elicopter. Nu e Hercules dar e roșu, pe care scrie SMURD.

Spre seară, eu vreau la Târgul de Crăciun.

Unde parcăm, îngheți de frig, dar dacă nu s-a putut una, măcar cealaltă. Mai bine nu se putea niciuna.

• am reușit să lăsăm mașina într-o parcare a unui Mega Image cu limită de 60 de minute
• Unirii era închis
• am mers pe jos, prin frig, vreo 20 de minute prin fum de țigară. Înțeleg că toată lumea fumează pe stradă acuma…?
• 3 gherete cu vin fiert cu vreo 50 de oameni la rând fiecare
• 1 gheretă cu kurtos colac cu vreo 150 de oameni la rând
• 20 de gherete cu aceleași chestii hand made pe care le poți lua de pe net
• o gheretă cu turtă dulce fără nici un client
• un carusel plin ochi de oameni și un rând care îi dădea ocol de vreo 3 ori
• căsuța lui Moș Crăciun cu vreo 70 de oameni la rând fără personajul principal, Moș Crăciun

Am stat fix 15 minute, exact cât să ajungem la scena cu muzică populară, Beatriz să se sperie și să o țină într-un urlet până la mașină-napoi.

– Veau acasăăăăăăă, nu mai veau la Mos Crăciun!!! Mi-e fică de muzicăăăăăăă, veau acasăăăăăăăă!

Cu alte cuvinte, cât mai avem până la vară?

Sursă foto