Dragă Stat Român……

Am o vagă impresie că articolul “Facem și noi niște copii pe bani?” mi-a adus, pe lângă multe comentarii, și niște “dezprietenii”.

O singură părere de rău am – că oamenii aceia poate, dacă priveau subiectul din altă lumină, ar fi înțeles esențialul. Acuma, ce să zic, recitind, îmi dau seama că nici eu nu am fost cine știe ce empatică în exprimare.

Insă, când știu că trebuie să mă duc cu Andre la dentist și singurul cabinet stomatologic pentru copii și cu cele mai bune recenzii e la vreo 20 km de mine, iar medicul de familie la vreo 15 km, pentru un pediatru bun trebuie sa plătesc sute de lei, iar pentru o parcare decentă trebuie să mă isterizez și să mă cert cu paznicul mă cam “aprind”. Nu mai spun că îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu mai trebuie să merg cu tramvaiul la grădiniță sau cu metroul la serviciu. Locurile pentru femei însărcinate sau mame cu copii sunt foarte bine ascunse. Mai vorbim de educatoarele care agresează copii?

Și atunci, mă întreb și eu, cum mă încurajează de fapt statul să fac copii? Oferindu-mi pentru 2 ani niște bine meritați bani – bani pentru care am cotizat direct proporțional – ca apoi, să mi-i ia înapoi pentru bone, căci nu avem grădinițe și școli cu program adecvat orelor de lucru ale părinților, taxe la locuri de joacă private, căci nu avem parcuri în aer liber, pentru servicii medicale private, căci medicii buni sunt plecați din țară și câte și mai câte.

Creșterea natalității este un proiect pe termen lung. Copilul se naște nu doar pentru cei doi ani în care părintele primește dreptul lui pentru care a cotizat, se naște pentru următorii 50-60-70 de ani. Ani în care părintele îl pregătește pentru o viață socială responsabilă: să se supună regulilor sociale, să meargă la școală, să studieze, să se pregătească pentru o meserie, implicit să ajute la creșterea și dezvoltarea societății.

Căci, altfel, pe modelul ”eu te-am făcut, eu te omor”, statul nu mai are nici un drept legal. Din fericire, însă, trăim într-o societate de care noi, cetățenii, suntem responsabili. Iar în aceeași măsură, trebuie să fim sprijiniți cu un proiect coerent pe termen lung.

Ce face statul pentru asta? Cum ajută statul părintele după ce perioada de 2 ani se încheie? Îi oferă 84 lei lunar. Și atât. De restul nu-i mai pasă. De aceea, această lege e o falsă stimulare a natalității.  Nu are coerență.

E bine că a scos statul limita de 3400 lei? Este mai mult decât bine; era oricum, un abuz la dreptul cetățeanului care a cotizat. Doar că, nu cred că oamenii de clasă medie și înaltă vor face mai mulți copii doar pentru că primesc mai mulți bani timp de 2 ani de zile. Poate 1 la 1000 și nici atât. Dar cu siguranță ar face dacă ar avea creșe lângă locurile de muncă și nu ar plăti jumătate de salariu pe taxe, ar avea educatori pregătiți și nu ar sta cu grijă că e copilul maltratat, locuri de parcare decente, locuri de joacă în aer liber, cursuri gratuite de parenting pentru părinți (meseria de părinte trebuie învățată), școli cu programe adaptate orelor de lucru ale părinților.

Statul dorește creșterea natalității, dar copiii noștri nu au nici un viitor aici. Ne încurajăm copiii să meargă la școli private, să învețe în programe străine, și la momentul oportun să plece oriunde văd cu ochii: Anglia, Spania, Elveția, America.

Păi altfel cum, dacă statul nu încurajează familia cu copilul? Nu dezvoltă un mediu prietenos pentru copil. Totul e o luptă, o provocare iar salvarea e dincolo de granițe. Mamele cu copii bolnavi în spitale sunt trimise acasă, educatoarele îți maltratează copilul, alăptatul nu mai este încurajat, iar locurile de joacă din mall-uri sunt pline ochi. Mâncarea este plină de glutamat și vrând-nevrând de la 12 când copilul îți vine de la școală trebuie să fii acasă sau îți iei bonă sau ai bani de afterschool.

Drag Stat Român,

În 2011, m-ai obligat să mă întorc la serviciu și să-l dau pe Andre la creșă la 11 luni. Creșă particulară plătită din banii americani ai companiei la care lucram după două fuse orare. Cum m-ai încurajat să mai fac un copil?

În 2014, m-ai obligat să o dau pe Beatriz la creșă la 10 luni (se aplica legea că o lună trebuie să stea soțul pe maxim 3400 lei). Creșă particulară plătită din banii soțului portughez care muncește peste 12 ore zilnic într-o corporație străină. Cum mă încurajezi să mai am un copil?

Acum, la cei 4 ani ai lui Andre și 2 ani ai lui Beatriz nu mai primesc de la tine decât 84 lei pentru fiecare. Trebuie să îi duc la creșă particulară pentru că programul nu-mi permite să îi iau la 16.00, îmi trebuie mașină pentru că tramvaiul din Pantelimon încă nu funcționează, și oricum creșa din Pantelimon nu mai are locuri libere de vreo 2 ani.

Mă ia cu tremurat când mă gândesc la ce școală îi voi da. Mă rog la Dumnezeu să nu rămânem fără locuri de muncă. Plătite din bani străini.

Pentru că, dragă stat, tu nu mă încurajezi să fac copii. Mă încurajezi să emigrez urgent cu tot cu banii tăi pe 2 ani de zile!

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *