Când rămâne bărbatul singur acasă

www.mamipetocuri.ro

Iar am fost plecată de acasă vreo 4 zile, cu copiii, bineînțeles.

Pe principiul: acolo unde e o mamă e și un copil care vrea atenție, un drum de 120 de km pe care trebuia să-l fac în 2 ore maxim, s-a terminat după 4 ore. București – Bușteni. După o vijelie prin Ploiești de nu mai vedeam la 1 m distanță, am stat într-o coloană pe Valea Prahovei 2 ore, la urcare, timp în care copiii au cerut de 3 ore pipi, de zeci de ori mâncare, apă și în parc. Beatriz a răgușit plângând după niște piese de lego la care nu ajungeam, aruncate în mod special, pentru a atrage atenția pierdută pe la km 75- ar zice mama din mine, trăinuită pe probleme de parenting. Cert este că încă mai am nervii suferinzi pe care îi tratez ascultând muzică la maxim, citind și scriind!

Bun, una peste alta, a doua experiență de lăsat bărbatul acasă, singur, în ultimele 2 săptămâni.

Dacă aș fi scris acest articol săptămâna trecută, așa cum mi-am propus, concluzia ar fi fost că, deh, am un soț minunat dar care nu se preocupă cu nimic altceva decât serviciu, fericit că am plecat de acasă, că are liniște în casă și se poate relaxa după orele de lucru, pe canapea, uitându-se pe Discovery la emisiunea cu gunoaiele reciclate (pe care NU O ÎNȚELEG).

Dar, între timp, am participat la o sesiune de formare – Identitatea de gen (fete/ băieți), unde mi s-au aprins beculețele, mai ceva ca la pomul de Crăciun:

Bărbații vorbesc în medie 7000 – 10 000 de cuvinte pe zi, pe când femeia 20 000 (!!!).

Adică, dacă soțul meu și-a vorbit cuvintele la ședințele din timpul zilei, pa și la revedere să mai discutăm noi ceva acasă. În sfârșit, și-a răspuns și mama la curiozitatea – ”Măi, dar voi nu vorbiți între voi! Păi vorbim când e ceva important”, de fapt noi eram vorbiți deja.

Sau eu, seara, acasă, vine al doilea adult în rang de părinte:

– Știi, se închide grădinița copiilor. Oare ce vom facem?

– Vrei să vorbim acum despre asta?

– Nu neapărat, dar trebuie să vedem.

– Repet – vrei să vorbim ACUM despre asta?

Ăsta e semn clar că omul și-a terminat bagajul de cuvinte și mai bine așteptăm ”încărcătura” următoare, timp în care eu am luat deja o decizie și l-am informat corespunzător în limita mea de 20 000 de cuvinte.

Sau când ieșim de la grădiniță:

– Andre, ce ai făcut azi la grădi?

– Păi știi ce am făcut, ți-a zis Miss.

– Beti, dar tu?

– Bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla……….până acasă………….

Creierul bărbatului este compus din cutiuțe:

Cutiuța pentru copii, cutiuța pentru serviciu, cutiuța pentru soție, cutiuța pentru fotbal, etc. Când se vorbește de copii, el vorbește DOAR despre copii, nu schimbă subiectul, nu conectează altă cutiuță. Când se termină subiectul despre copii, introduce cutiuța la locul ei și scoate următoarea. Și în mod special, bărbatul are cutiuța cu NIMIC. La care NIMIC = NIMIC.

Vine acasă bărbatul posomorât:

– Ce-ai pățit?

– Nimic.

– Dar eu văd că ai pățit ceva.

– Nu am nimic.

– Vrei să te ajut cumva?

– Dar dacă îți zic că nu am nimic.

NIMIC = NIMIC

Creierul femeii este un ghem de sârme care se întrepătrund, coordonate toate de EMOȚIE. Când vorbim de copii, vorbim de alimentație sănătoasă, de hormoni, de naștere, durere, școală, profesori, serviciu, bani, politică, autostrăzi.

Iar NIMIC = ia-mă în brațe, vorbește cu mine, spune-mi că mă iubești, ascultă-mă! Femeia nu face niciodată nimic, deci nu înțelege ce înseamnă nimic.

Cutia cu NIMIC este cutia preferată a bărbatului, de aceea este modul în care un bărbat se relaxează. Se uită la emisiunea cu gunoaie licitate de pe Discovery pentru că e în cutia cu NIMIC. Și așa își încarcă bateriile.

Femeile își încarcă bateriile la cumpărături, la o cafea cu o prietenă, la telefon cu mama, deci vorbind, empatizând, comunicând.

De aceea, după grădiniță, Beti vrea în parc, iar Andre nu vrea să facă nimic. Evident, mi-am zis că ”seamănă cu ta-su, nu se implică”, de fapt, e muuuult mai simplu decât atât, e de gen masculin.

Bărbații se pot concentra la un singur lucru

pe care îl fac perfect de cele mai multe ori, pe când femeile sunt multi – tasking, ele cu o mână țin un copil, cu alta amestecă în mâncare, iar cu umărul vorbesc la telefon. Nu vă supraevaluați, doamnelor – așa ne-a lăsat Dumnezeu, cu capacitatea de a face multe și bine. Doar că bărbatul, mai analitic, reușește să se concentreze mai bine. Cică de aia, cel mai bun bucătar e bărbat, cel mai bun frizer e bărbat – că se focusează pe un singur lucru. S-a stricat mașina – intră în garaj și nu mai iese până nu o repară sau scoate un tractor din ea, cum am auzit că a făcut unul prin Vrancea.

Îmi sun soțul de la Bușteni:

– Vezi că vin acasă duminică dimineața. Să decongelezi ceva din congelator să fac mâncare pentru prânz și să cumperi pâine și unt.

Când am ajuns, domnul meu dormea. Doar că eu fusesem la training și știam că am ”bărbatul perfect” acasă.

Îi spun:

– Nu este pâine.

– Păi ce, mi-ai zis să iau pâine? Ai zis doar să decongelez carne.

Băi, deci de aia când îi dau o listă cu 3 lucruri de cumpărat mă sună din magazin…….

Mai sunt multe, dar ar trebui să mai scriu vreo 3 zile. Sunt convinsă că ați prins ideea.

Revenind la subiectul articolului – când bărbatul e singur acasă, intră în cutia cu NIMIC pentru recuperare.

Nu udă plantele, nu duce gunoiul, nu face de mâncare, nu repară robinetul de la aspensoare.

El este în cutia cu NIMIC.

Dar vine de la serviciu la prânz, își pune șorțul de bucătar peste costumul de haine și pregătește prânzul pentru noi doi? Vine!

Au și cutiile astea rostul lor.

 

Sursa foto

 

 

 

 

 

 

 

5 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *