Bagajele, direct proporționale cu numărul de copii

Probabil vă amintiți de articolul meu de astă iarnă în care povesteam cu mare drag, cât de mult urăsc iarna, în special pentru făcutul bagajelor când plecăm pe undeva: gențile care jumătate sunt umflate cu pantaloni de schi, geci, fulare și mănuși la care pierzi perechea, sacoșele cu încălțăminte de interior, cu bocanci și câte altele.

Ei bine, a venit vara și la noi, aleluia mai cu întârziere, și ne pregătim să plecăm în concediu.

Dar, vă rog, nu mă întrebați unde. Este același loc mirific în care mergem de 11 ani încoace. Bineînțeles, că sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că m-am măritat cu un portughez și beneficiez de aceeași vacanță ani la rând.

Cu această ocazie, tot văd că se perindă pe micile ecrane liste cu ce să cuprindă bagajul perfect pentru familii cu copii sau mămici care pleacă cu „casa în spinare” în vacanță.

Sincer, aș cam vrea și eu…..sau….poate nu.

Dacă pe vremea când nu aveam copii plecam la un drum de 6 ore plus orele de așteptare între avioane și tren cu o singura geantă mare, în care jumătate era plină cu haine și cealaltă cu mâncare adusă din Portugalia, acum, cu doi copii plecăm cu două genți, perfect echilibrate (căci altfel riscăm să plătim depășire de kg) doar că nu mai aducem mâncare.

Cum ar fi să car după mine prin aeroport toată casa cu tot cu doi copii care încă nu funcționează independent, apoi până la gară, apoi 2 ore cu trenul, apoi 30 de minute cu mașina, treziți de la 4 dimineața?

Pentru un asemenea drum de 10 ore îți cam trebuie ceva pregătire din timp.

În primii ani fără copii, după ce fiecare își punea în bagaj ce dorea și Cris constata că nu se poate închide fermoarul din cauza muntelui de haine care ieșeau vraiște din bucata mea de spațiu, începea trierea:

– Ce e ăsta?

– Nu vezi? Un feon.

– Ai nevoie de el?

– Evident, da.

Îl scotea și îl punea ușor lângă geamantan.

– Ăsta ce e?

– Peria de întors părul.

O scotea și o punea ușor lângă geamantan.

– Ăsta?

– Șampon și balsam.

Le scotea și le punea lângă.

Apoi număra perechile de încălțăminte, apoi fiecare bucată de îmbrăcăminte.

– Dar ție câte costume de baie îți trebuie?

– Câte am pus.

Le lua la reîmpachetat, le făcea mici – mici – mici, le băga unele în altele, transforma muntele de haine în câteva rânduri perfect egale în înălțime iar la sosire ieșeau din geamantan impecabile.

El spune că a devenit atât de organizat de pe vremea când a fost cercetaș în copilărie și trebuia să își pregătească singur rucsacul pe care trebuia să-l care km pe coclauri.

Apoi, cu cele puse deoparte, se uita la mine și îmi spunea calm:

– Din astea are și mama acasă. Nu mai încap.

– Păi nu are. Că șamponul e special. Eu numai cu ăsta mă spăl.

– Atunci renunți la altceva.

La sfârșit se cântărea mereu bagajul.

– Adu cântarul!

– Ce cântar?

– Cântarul tău ca să cântărim bagajul.

– Cred că glumești.

– De ce? Dacă depășește limita?

– Dă-l încolo de bagaj că nu depășește nimic. Am mai lăsat și jumate acasă. Îl ridic cu o mână, mai mult de 24 de kg nu are. (Mă bazam pe experiențele din copilărie când căram apă la țară din fântână cu găleata de 10 kg)

– Te rog adu cântarul!

– Ți-am zis? Aproape 23. Noi avem dreptul la 40 kg.

– Dar nu în același bagaj. Trebuie să ai 2 bagaje a câte 20 kg.

– Hai că nu se uită nimeni la asta.

– Ba se uită. Ce facem?

– Cum adică, ce facem? Îl lăsăm așa, că doar nu am înnebunit să scot alte 3 kg.

– Treaba ta. Să te văd eu ce faci când te pun sa plătești extra bagaj.

– Ei, mă pun.

M-au pus. După vreo 3 ani. Aveam un bagaj mai greu de 20 kg și mi-au cerut bani extra. Chiar dacă nu depășeam per familie limita la kg, depășeam per geamantan. Am vorbit, am explicat că nu avem cum să căram mai multe bagaje dat fiind că avem copii și tot așa, cu greu ne-au iertat dar ne-au băgat în sistem și la a doua abatere va trebui să plătim.

Așa că, cine suflă și în iaurt acum?

În timp am învățat ce e important să car, ce nu, de ce anume mă pot lipsi și fără de care nu pot trăi.

Am învățat să fiu extrem de organizată cu bagajul – atât cât pot și eu, și să mă gândesc de două ori înainte să pun ceva în geantă.

Șamponul și peria nu lipsesc niciodată, dar iau mai puține haine și încălțăminte.

De când cu copiii….

Eu fac bagajele (mai puțin pe-al lui), dar baza se păstrează: haine mai puține – la noi chiar e greu, pentru ca plecăm 3 săptămâni și stăm și la mare și în oraș, mai plecăm și în excursii, dar pentru cine stă doar la plajă, bagajul ar trebui să fie jumătate cât al meu +  2 rânduri haine groase (căci în Portugalia e frig mereu, iarnă, vară, bate briza oriunde ai fi), 2 rânduri de încălțăminte, un nurofen, câteva supozitoare de novocalmin, enterol și creme. In caz de urgență, totul se cumpără acolo.

În bagajul de mână iau ceva de desenat, câteva jucării noi și ceva biscuiți sau ce știu că le place mult copiilor.

Fix 2 genți (una mică, una mare) și bagaj de mână, plus doi copii, unul în brațe, celălalt abia mergând.

Și vacanța poate începe!

 

 

 

 

 

By Published On: 14/07/2016Categories: Lady me, Stil de viață1 Comment

Share This Story!

One Comment

  1. […] o iau în concediu pe motiv că nu voi avea nevoie de atâtea lucruri (am scris despre asta aici https://www.mamipetocuri.ro/2016/07/14/hobby-de-vacanta-impachetam-despachetam/) mă întorc la fundament – îl iubesc pe omul ăsta? – DA – atunci, găsesc […]

Leave A Comment

Articole Similare

Toate Articolele

Produse

Vezi Magazinul