Unde se duc mamele când se duc?

Azi am ieșit din casă. Direct spre coafor. Dincolo că nu am mai fost de ceva vreme atât, dar atât de oripilată de mine, până și copiii păreau că nu-și mai recunosc mama.

Cu soțul am avut acum ceva vreme o discuție serioasă despre “comunicarea asertivă”:

– Înțelegi că paharul meu de încredere TREBUIE să fie MEREU, MEREU, MEREU umplut cu complimente venite din partea TA?

Ai grijă ce-ți dorești, s-ar putea să ți se întâmple

Știam că tocmai mi-am săpat groapa cu acest TREBUIE care oricum e, numai asertiv nu.

Oricând aveam nevoie de o confirmare din partea lui că arăt horror și că am nevoie de un drum urgent la coafor, el continua să-mi explice cât de frumoasă și cât de bine arăt. Că nu contează cum arăt, ci doar ceea ce fac, cum fac și că el mă va iubi oricum, oricând.

– Bineînțeles, dar tot trebuie să mă duc la coafor!

Când s-a făcut ora, am plecat de-acasă mai ceva ca sclavii eliberați de pe plantație. Fum am lăsat în urmă. Fum de eșapament.

Deja îmi activasem senzorul de evitare a aglomerației bucureștene, când, am remarcat că orașul e de fapt traversat de niște mame probabil fugite de-acasă ca mine, de niște tați care plimbă ursul de frica întoarcerii prea devreme la nava-mamă, de niște bunici pierduți într-un oraș prea mare și necunoscut.

Copiii sunt în vacanță!

Nimeni nu se mai grăbește nicăieri, toată lumea umblă disperată în reluare, poate-poate, o trece mai repede timpul. Cei fericiți au părăsit deja orașul. Copiii sunt în drum spre bunici, iar ei văd un film la cinema în doi.

La noi sunt veniți bunicii în vizită. Tata a jucat fotbal cât nu a jucat în toată viața lui. Iar mama n-a mai fost atât de iubită cum e de Beti de nici un copil din toate generația ei de educatoare.

Îmi este încă foarte greu să mă despart de ei o săptămână. Pentru fiecare 2 ore când nu sunt acasă cu ei, au nevoie de aproximativ 10 minute de recuperare numai cu mine.

– Mama mieu, mama mieu, m-a luat Beatriz în brațe când m-a văzut intrând în casă. Mi-e dor de tine! Tu dor de mine?

– Maaaaaamiiiiii, mi-a sărit Andre în spate. Hai să jucăm fotbal să te bat!

Cu părul meu proaspăt vopsit, întins cu peria, am dat drumul la o partidă de fotbal, în timp ce Beatriz, în brațele mele, era o prințesă călare pe un cal sur.

Apoi am construit castele. Apoi am cântat. Apoi am povestit. Apoi am adormit fericiți.

Mâine îmi fac manichiura.

 

Sursa foto

 

 

By Published On: 01/11/2016Categories: Stil de viață0 Comments

Share This Story!

Leave A Comment

Articole Similare

Toate Articolele

Produse

Vezi Magazinul