Dermatita atopică, poveste cu final fericit

De departe, articolul cel mai comentat de pe blog a fost cel cu dermatita atopică, pe care-l găsiți aici

Nu mă mir, dar nici nu-mi pare foarte bine. Îmi dau seama câți părinți au trecut prin ce am trecut eu și mai mult decât atât. Am văzut fotografii cu copii arătând mai rău decât fetița mea.

Însă, ca și concluzie, cred că mai bine să iasă vizibil pentru a trata la timp, decât să rămână intern, ascuns și de multe ori, tardiv.

Înainte de a continua pe acest subiect aș vrea să fac câteva mențiuni.

În primul rând, fetiței mele i-a dispărut absolut orice de pe față și mâini. Estimez că au trecut cam 2 săptămâni după întoarcerea de la munte unde a mâncat foarte multe dulciuri în comparație cu ceea ce se întâmplă în realitate acasă – un singur dulce pe zi de foarte bună calitate. I-a mai rămas puțin pe picior, dar și din cauza că se scarpină, asta accentuând rana. O calmez cu singura cremă dată de homeopat care m-a rugat să o folosesc doar în situație de criză. E o cremă pe bază de miere.

Nu sunt medic, nu am nici o calitate de nici un fel în acest domeniu. Scriu din proprie experiență, cer părerea a 3 medici – medicul de familie, pediatru, homeopat și decid în funcție de instinctul matern având la bază opinii informate. Nu pun sub semnul întrebării nici o opinie a acestor trei medici, dar consider că am dreptul să aleg ce consider că e mai bun pentru copiii mei. Și mai ales, ce simt. Oricare din cei trei medici au jucat un rol extrem de important în sănătatea copiilor mei și cred că până acum, am luat cele mai bune decizii.

Aș vrea să tratați această informație ca pură experiență personală.

Acum, revenind…..

Pentru că atunci când am ajuns pentru prima dată la homeopat, Beatriz era un pic răcită, doamna doctor mi-a dat tratament și pentru tuse și muci. Observasem de multe ori că Aerius-ul pe cât era de bun – mă refer că la o tuse imposibil de suportat noaptea făcea minuni, pe atât era de nociv pentru pielea ei. Vedeam aproape cu ochiul liber cum i se descuama pielea de pe față. Și la început îți zici că poate ți se pare, că doar – ce poate conține atât de rău să aibă astfel de efecte? Nurofenul, panadolul…..la toate observasem acest efect advers. Și am întrebat-o pe doctoriță dacă este posibil astfel de reacții sau e doar în capul meu. Mi-a confirmat că un ingredient din medicament afectează ficatul și de aici reacția de pe față.

Credeți-mă sau nu, am ajuns acasă și le-am aruncat. Nici nu știu ce e mai rău, cu fața în sânge sau făcând noapte albă de la tuse…..

Apoi, am început să-mi fac acasă, după rețetă, tratamente combinate de propolis, miere, poligemme și multe altele contra răcelilor. Nu vă mint – în 3 zile copiii mei nu au mai avut muci, nu au mai tușit. Am notat în calendar. 3 zile.

Apoi, am avut un tratament pentru imunitate – tot combinații de diferite lichide pe care l-am luat și eu. Mă energiza maxim propolisul și mierea și toate alea adunate în borcan.

Și în cele din urmă, eu și Beatriz am primit tratament emoțional. Luăm împreună, pentru a ne liniști, pentru a ne înțelege, pentru a fi mai calme și mai răbdătoare una cu cealaltă. Sunt 3 luni de când luăm. Și în a treia lună s-a produs miracolul. Ne conectăm mai ușor, eu sunt mai liniștită în preajma ei și nici ea nu se mai trezește atât de mult noaptea (din nevoie de atenție și timp cu mine). Ea a început ”să se autoînțarce”, să devină autonomă, să accepte și părerea mea și chiar să înțeleagă niște explicații ce i se dau. Iar eu, parcă reușesc să mă simt în final, pe aceeași lungime de undă. Beti încă mai face crize din când în când, dar important e că eu reușesc să le gestionez mai bine acum.

Noi, aceste pulsatile pe cale de vindecare!

Sursă foto: aici

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *