Există răbdare pentru orice stat la coadă

Acum vreo 3 ani aveam o prietenă, o portugheză, care stătea în România și cu care mă înțelegeam foarte bine. Între timp a plecat spre țări mai calde, însă unul dintre desele ei comentarii despre România era referitor la bărbații români care-și ajută femeile la dusul gunoiului, în Cora la cumpărături, căratul bagajelor din mașină, dusul copiilor la grădiniță și tot așa. În comparație directă, bineînțeles, cu bărbații portughezi care sunt un pic mai comozi în a-și ajuta soțiile la astfel de îndeletniciri.

Eu nu vedeam situația așa. Îi tot replicam că poate sunt oamenii din jurul ei mai deosebiți și că mie nu mi se pare nici pe departe că bărbații români sunt așa săritori cu soțiile lor.

Ei bine, sunt 3 ani de-atunci, timp suficient să-mi fi schimbat un pic părerea.

Eu nu cunosc nici măcar o singură femeie căsătorită cu un român care să se ducă singură la service să-și caute mașina de becuri arse, senzori care nu mai răspund corespunzător sau să facă revizia periodică.

Nu cunosc nici măcar o singură femeie căsătorită cu un român care să se ducă la vulcanizare să-și schimbe anvelopele de iarnă sau de vară.

Nu cunosc nici măcar o singură femeie căsătorită cu un român care să-și spele singură mașina. Întotdeauna singură. Or mai fi excepții, o dată el, o dată ea, o dată tata.

Nu mai intru la discuții despre cine duce gunoiul, cine face de mâncare, cine aduce carnea pe masă, cine schimbă becul, cine bate cuie, cine echilibrează bicicleta copilului, cine rezolvă ușa de la intrare, internetul din casă, mașina de spălat, probleme de electricitate, cine aduce copiii, cine duce copiii, cine joacă fotbal.

Eu am o problemă cu spălatul mașinii. De când m-am mutat în Pantelimon, încă nu am găsit o spălătorie auto care să mă mulțumească. Sunt greu de mulțumit, și totuși, nu găsim o spălătorie auto care să nu-ți lase dâre negre pe sub portieră – înțeleg că mașina are multă tablă, dar nu se termină chiar sub geamuri, sau urme de cârpă pe bord. Dau totuși 40 lei pentru toată distracția. Asta ar fi prima problemă.

A doua problemă și mai gravă ca prima este că eu dacă sunt o doamnă care merge la spălătorie vreau să stau și eu ca o doamnă să aștept finalizarea procesului. Unde mă pui să stau în Șoseaua Pantelimon plină cu tiruri, eventual să mai îmi înmoi un pic și pantofii în balta care a înfundat canalizarea. Timp de 2 ani de zile am tot căutat o spălătorie normală. Timp în care am și renunțat destul de mult să-mi mai spăl mașina, preferam să o mai fac eu pe interior în garaj. Le-am încercat aproape pe toate, iar cea la care m-am oprit e una de lângă Lidl Morarilor, singura care are loc civilizat de așteptare, te costă, cum spuneam 40 de lei, și pleci cu ea semi făcută în 20 de minute.

Zilele trecute în disperare de cauză am întrebat-o pe o vecină de-a mea unde-și spală bolidul. Alb, nou, frumos, strălucitor de curat. Mașina mea albă, de vreo trei luni de zile e nespălată. Refuz să mai arunc cu banii pe niște servicii proaste. Cu toate astea, gradul de murdărie a atins cote alarmante. Cine are copii știe cum poate ajunge o mașină în care se mănâncă aproape mereu ceva pe bază de firmituri, se bea cafea zilnic, se mănâncă supă la semafor și se ia gustarea de la 4 sub formă de multe banane. Mi-a recomandat o anumită spălătorie Smart din zona Sălăjan, care ar fi singura din București care folosește apă purificată și nu mai știu eu ce.

Nu m-am dus pentru apa purificată, m-am dus să-mi spele și mie cineva mașina în totalitate, cu simț de răspundere.

Vă amintiți coada care se forma la benzină pe vremea lui Ceaușescu când se anunța că se primește marfă? Ei, ceva de genul ăsta se stătea la spălat mașina astăzi la 9.30 dimineața. Inițial am crezut că toate mașinile alea sunt parcate pe două rânduri, cum se practică prin București. Da de unde, a trebuit să întorc după jumătate de kilometru căci oamenii ăia toți stăteau la rând să-și spele mașina.

Eu nu am timp nici să probez haine, nici să-mi beau cafeaua dimineață darămite să stau la rând să-mi spăl mașina, pe care o consider un instrument nici pe departe prietena mea, așa cum insinuează niște publicități pe la radio. Mașina este indispensabilă pentru unde stau eu, dar nu prea mă stresez pentru ea. Cu toate astea, m-am așezat la rând. Doar n-oi muri. Aveam de croșetat ceva la articolele mele de pe blog, de răspuns la emailuri, plus că aveam de ales între a sta și a nu spăla mașina, ceea ce era de neconceput la stadiul în care ajunsese.

Băieții super organizați. Vine un tip, verifică stadiul rândului, te invită să înaintezi sau să stai după situație, te simți prezent în viața lor. După vreo 45 de minute, mi-a venit rândul. Mi-am lăsat mașina cu tot cu cheie și m-am dus pe terasă să beau un espresso lung foarte bun pentru o spălătorie, la 5 lei (făcut la râșniță). Credeți-mă, știu diferența între cafele. Cea mai proastă e cea de la Handsome Monk din Park Lake (nu vă supărați pe mine, dar eu n-o pot bea). Cea mai bună e cea de la Costadoro Caffe. Vorbesc de espresso și bineînțeles, gusturile nu se discută.

30 de minute a durat procesul, iar la final un băiat arătos mi-a făcut un semn finuț că e gata. Am plătit 25 de lei și am primit și un odorizant de mașină cadou. Nu știu ce osmoză, neosmoză folosește patronul de la Smart, dar mașina mea arată impecabil. Spălată în totalitate, scaunele copiilor aspirate – prima dată în viața lor la o spălătorie, radioul pus pe Magic FM (asta e foarte tare, că de obicei toată lumea ăl pune pe Kiss FM), banchetele șterse – deci, toate tălpile alea de papuci nr. 24 și 30 din bălțile orașului au fost șterse pentru 25 de lei, mirosea a gumă de mestecat și mi-au mai găsit și ceva bijuterii pierdute.

A meritat din plin așteptarea.

Cu toate astea, în afară de mine, singura doamnă prezenta era casierița. Deci, spusele prietenei mele se reconfirmă și de această dată.

Așa că, nu știu ce fac soții voștri acasă dar dacă vă duc mașina la spălat eu zic că merită o ciorbă caldă și un zâmbet de apreciere.

Eu după Paște încep operațiunea schimbat anvelope.

Să vezi atunci – suie-te pe rampă, mai la stânga, mai la dreapta, coborâți că nu stă bine…..

Iar după, operațiunea schimbat două becuri arse și reparat casetofon stricat.

Până la vară nu mă plictisesc.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *