Ce-mi lipsește să fiu o mamă perfectă. Doar vreo 2000 de ani lumină

În fiecare zi mi-e dat să văd o mamă care-și lasă copilul plângând la grădiniță, o alta care-l trage de-o mână, un tată care-i promite diseară tabletă dacă mănâncă tot.

Apoi sunt eu. Care petrec întreg timpul în care sunt cu Andre la fotbal, vorbind aproape încontinuu la telefon.

În timpul zilei am timpul comprimat la maxim. Iar atunci când ajung cu el la fotbal parcă intru într-o oază de liniște în care pot să finalizez lucrurile începute la birou, reușesc să frunzăresc ce se mai scrie pe Facebook și chiar să citesc ceva articole interesante. Câteodată, plec în piața de lângă teren și mai fac ceva cumpărături.

Copiii sunt oglinda părinților

Astăzi, după un meci în care Andre aproape că nu a fost deloc activ, i-am spus:

– Azi ai dormit în papuci. Nu prea ai jucat.

– Știi de ce nu joc?

– De ce?

– Pentru că și tu stai în papuci.

– Unde stau în papuci?

– La fotbal. Tu stai jos în papuci, stau și eu în papuci. Și nu joc.

Just.

Să ridice mâna sus cine nu vrea să fie o mamă perfectă

Cândva îmi propusesem să devin un model de mamă demn de urmat.

Astăzi, îmi dau seama că mai îmi lipsesc fix 7 lucruri pentru a fi una:

Răbdarea:

  • de a răspunde la aceeași întrebare de zeci de ori,
  • de a răspunde la apelativul ”mami” de 5 ori pe secundă,
  • de a vorbi calm, dar hotărât,
  • de a zâmbi când ultimul pahar tocmai s-a spart în a mia verificare a gravitației lucrurilor,
  • de a-i strânge în brațe în nenumăratele nopți nedormite pentru că ”mi-e frică de perdea”,
  • de a șterge miliardele de lacrimi vărsate pentru că nu mai sunt bomboane în casă.

Disponibilitatea:

  • de a mă juca 5 ore pe zi fără pauză,
  • de a face mâncare diversă și sănătoasă de două ori pe zi,
  • de a face cumpărături pentru cele necesare în casă,
  • de a merge la serviciu,
  • de a duce și aduce copiii de la grădiniță și opționale,
  • de a spăla rufe, întinde și călca, de a spăla vase,
  • de a face curat în casă, de a scoate zăpada sau de a uda gazonul, în funcție de anotimp,
  • de a rezolva probleme la telefon,
  • de a răspunde la emailuri ce țin de familie,
  • de a menține vii relațiile de prietenie,
  • de a menține vie relația de cuplu.

Inteligența emoțională:

  • de a ști când e momentul potrivit de a pune limită și când ar trebui să mă las în voia instinctului, nevoii și dorinței personale,
  • de a ști când trebuie să plângă și când trebuie ajutați să nu mai plângă,
  • de a ști când trebuie lăsați să încerce și când trebuie ajutați să reușească, când trebuie înțeleși sau când trebuie lăsați să înțeleagă, când e despre EI și când e despre MINE.

Rațiunea:

  • de a alege școala potrivită,
  • de a alege opționalele corecte,
  • de a alege meniul sănătos,
  • de a potrivi pașii la ritmul lui.

Empatia:

  • de a înțelege că fiecare mamă trăiește experiențe proprii și unice și nu există metode perfecte, reguli de aur și pași simpli către nemurire,
  • de a vedea în orice copil, propriul nostru copil și de a înțelege că în spatele oricărui copil suferind se află un părinte suferind, că în spatele oricărui copil este un părinte care îi vrea binele.

Conștiința: de a cere iertare părinților, copiilor, oamenilor în fața cărora am greșit, de a cere ajutor când am nevoie.

Individualismul: de a face ceva doar pentru mine.

Toate în același timp.

Încă vreo 200 de ani lumină și o scot la capăt.

Până atunci,  mă străduiesc să scot ce-i mai bun din mine și să mă bucur de ceea ce contează, în ordinea priorităților, într-un echilibru de maestru acrobat.

Iar pentru restul, învăț pe de rost lecția ”copiii pot câteva ore și fără mine” și plec cu fetele în oraș. 

Pentru că o mamă nu se calculează în ore, ci într-o viață întreagă!

Sursa foto

By Published On: 17/04/2017Categories: Jurnal de părinte2 Comments

Share This Story!

2 Comments

  1. valerica oprisanu 01/03/2017 at 10:35 - Reply

    draga mea sunt si eu in papucii tai, daca pot spune asa. copilul meu face hochei si antrenamentele se tin intr un centru comercial. cand ma duc eu cu el la antrenament profit de ocazie ptr a mai face cumparaturi, aprovizionare, avand in vedere ca am si un bebe si timpul e limitat.
    sigur ca am primit reprosuri, si eu si sotul, ca noi nu ne uitam la el la antrenament, ca nu stam acolo, ca nu facem si nu dregem. exagerari de copii, chiar daca sunt si momente cand au dreptate, in cea mai mare parte din timp suntem lipiți de ei. dar profita dragii de ei sa ne traga de ”urechi” cand le pica bine.
    am si eu un draft depre perfectiune , zilele astea il public. se pare ca e un subiect care ne preocupa pe noi, mamele :).

    • Dina 01/03/2017 at 17:24 - Reply

      Ce fain ai scris si cat de mult ma bucur ca impartasesti aceleasi sentimente. Sa imi dai sa citesc atunci cand va iesi de sub degete, textul tau :)

      Iti multumesc mult de incurajari si succes cu copilasii!

Leave A Comment

Articole Similare

Toate Articolele

Produse

Vezi Magazinul