Viața e mai grea fără copii acasă

www.mamipetocuri.ro

Ca orice mamă ocupată, fără timp suficient pentru ea dar cu vise înalte, de câte ori duc copiii la bunica, planul e mereu același: să termin cele 2456865 de lucruri lăsate pentru atunci când ”o să duc copiii la mama”.

Nu știu exact ce transformări se produc la nivel de voință interioară, determinare și energie pentru că din momentul în care mă găsesc singură în casă nu aș face altceva decât să stau leșinată cu ochii pe pereți.

Planul e acolo: să scriu, să citesc, să mă ocup de lucrurile lăsate brambura.

În schimb, îmi pierd complet ritmul. Hainele nu mi se mai prind de mâini pentru a fi spălate, mâncarea nu se mai dorește a fi gătită, mașina nu mai vrea să fie condusă.

N-am făcut nimic și am făcut de toate

M-am trezit dimineață într-un fel de vacanță. O vacanță din aia pe care ți-o permiți numai când nu ai copiii prin preajmă.

M-am trezit în liniște. Și singură. Ce bine e să te trezești singur, să stai câteva minute în pat fără să te grăbești nicăieri. Să cobori să-ți bei cafeaua pe stomacul gol fără să-ți mai fie frică să pleci fără micul dejun luat. Pentru că, ghici ce – când ți se va face foame vei fi tot acasă și tot în pijamale.

M-a prins ora 16 tot în casă, fără să mai alerg în disperare pe linia de tramvai să-mi iau copiii de la grădiniță.

Ora 14 a redevenit prietena mea cea mai bună. Dacă până acum alergam să-l duc pe Andre la fotbal, acum a devenit moment perfect de a savura o cafea delicioasă după un prânz liniștit și nu la semafor, vărsând jumătate de conținut pe cămașa albă.

Cina a devenit o gustare mai târzie, articolul pe care-l scriu seara s-a dus pe un film cu soțul pe canapea.

Organizarea are un singur nume: Unde-s copiii?

Astfel, în această vacanță mi-am dat seama că cel mai bine mă organizez cu copiii acasă. Reușesc să le fac pe toate, cumva, cu tot cu ei.

În prima zi după ce s-au întors, am reușit să fac și mâncare, și-n parc să merg cu ei, să scriu și să rezolv alte trei categorii de probleme pe parcurs. Să le fac baie, să le citesc povești, să-i culc.

Mi-au mai rămas restante câteva cumpărături, dar sunt convinsă că mâine o să-mi iasă totul cum am planificat. Singură cu ei acasă.

Copiii vin cu o energie extraordinară, proaspătă și vie care te ține la butoane o noapte-ntreagă.

Și nu ești conștient de ea până când nu ți se umple casa de drag și dor de ei, de zâmbete și voci pe trei nivele:

– Mami, mergem în parc?

– Mami, vreau măr tăiat!

– Mami, hai să ne jucăm!

– Mami, încheie-mă la rochiță!

– Mami, ce bine e cu tine-acasă!

Cu copiii acasă, orice zi e imprevizibilă. Nu știi ce poate apărea mâine ca să-ți dea planul complet peste cap.  Așa că mai bine le faci pe toate azi.

Fără ei, toate zilele sunt la fel, anoste, cu energia unei ciubote aruncate-n râu.


Sursă foto

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *