Frică, tu la ce ești bună?

Azi am să vă povestesc iar despre sport. Dacă v-am plictisit suficient de mult încât să închideți pagina și să plecați la următorul, există o explicație – în august voi pleca fix o lună în concediu. Știiiuuuu, cine are o lună concediu? Știți cine??? Copiii mei. Au 3 LUNI VACANȚĂ!

Ce-ar trebui să faci cu copiii timp de 3 luni, dacă nu ai bunică, bonă sau orice alt tip de ajutor? Vă spun eu, stai acasă sau câștigi suficient de mult încât să-ți permiți o bonă la doi copii, 3 luni de zile. La noi varianta doi nu se aplică. Eu nu voi câștiga niciodată suficient de mult încât să-mi permit bonă la doi copii, și oricum, nici o bonă nu e mai bună decât însăși MAMA.

Și degeaba, că nu vine nimeni pentru doar 3 luni, că toată lumea vrea ceva de lungă durată și cu zile libere și bonusuri deci, nu mai bine îți iei tu concediu 1 lună și pleci în lumea largă? Cu tot cu copii, dar fără bărbat, că cineva trebuie să și muncească pe bani în casa asta.

Vai, cum va fi, nici nu vreau să mă gândesc….prefer să fiu surprinsă. Plăcut!

Cum spuneam, dacă vă plictisesc mai stați un pic, că din august o să vă spun numai despre mări și oceane, și-o s-o dau pe poezie. Iar eu nu scriu poezie. Că la malul mării nu o să am alt tip de inspirație. Singură cuc și cu doi copii.

Se făcea că a venit o zi de luni. Eu lunea mă duc la birou. Am o întâlnire de bord care-mi rearanjează haotic toată ziua de muncă. Abia reușesc să-mi beau cafeaua și să schimb două vorbe cu colegii care sar pe mine cu probleme, la 12 începe ședința,  la 13.30 trebuie s-o rup către Pantelimon City la fotbal cu Andre.

Deci să nu mă mai întrebați de ce sunt stresată, da?

Dar se făcea această zi minunată de luni în care nu a mai fost ședință. A fost liber și briză de vară în viața mea. Iar eu în loc să mă duc să schimb anvelopele de iarnă sau să-mi spăl mașina sau să cumpăr apă în casă sau să pregătesc cina în avans ca să am o seară mai liniștită – ghici ce fac? Mă duc la sală. Proactivă până în străfundul celulitei de pe coapse.

Ajung la recepție:

– Doriți la clasa de la 12.00?

– Sigur, dar ce clasă e? Specific mie – nu știu ce mă așteaptă, confirm, cumva trebuie să fac față. Dacă e vreun semn divin și găsesc răspunsul tuturor întrebărilor mele?

– Interval, se aude răspunsul.

– Ce se face, întreb eu, care merg doar la Body Pump (supranumit și Mortal Combat) și Metabolic (pe numele de scenă Diabolic).

– Cardio, e cu stepper, dans, zice ea extrem, dar extrem de relaxată. Insist pe cuvântul extrem de relaxată.

Păi dacă-i relaxare, relaxare să fie. Că așa aveam nevoie.

Și mă-ntorc într-o piruetă și dusă la vestiare am fost.

– E destul de intens, strigă un trist după mine.

– Ia uite și la ăsta, nu are la cine se băga în seamă….

Intru în sală. Vreo 10 persoane stăteau calm în picioare. Nu tu stepper, saltea, greutăți, nimic.

Mă minunez în sinea mea. Probabil va fi atât de simplu că mă voi plictisi. Dar eu vreau acțiune, dacă tot m-am chinuit să ajung. Eram deja parțial dezamăgită. Iar clasa nici măcar nu începuse.

Intră o tipă. Cu mușchii la vedere, spatele drept, cu niște pantaloni verzi foarte frumoși pe ea, cu pasul hotărât. Arăta foarte bine.

– Pfff, asta mai îmi trebuia. Să mai admir și mușchii altora. Oricum, toată lumea știe că antrenorii arată bine, nu trebuie să fii ATÂT de evident.

Și-ncepe tipa:

– Momentan nu ne luăm accesorii că facem încălzirea. NUUUU MĂ FACEȚI SĂ ȚIIIIIP LA VOI CĂ NU AM PLĂMÂNI!!! Urlă ea de la juma’  de metru din faţa noastră. Adică, și fără microfon o puteai auzi lejer de la subsol, din parcare, până la etajul 3 unde ne găseam noi.

Mi-a-nghețat sângele. Asta ne ia la bătaie, îmi zic! Iar la ce mușchi are…..nu cred că scăpăm teferi.

– Avem  4 minute exerciții, apoi pauză. Iar 4 minute exerciții, iar pauză. Cu cât faceți mai repede exercițiile cu atât aveți pauza mai lungă. Cu cât greșiți exercițiul cu atât mai mult o luați de la capăt și nu aveți pauză deloc.

E CLAR???

– Da, să trăiți!

– Mai taaareee, că nu se aude!! Vreau să văd ENERGIE!!

Energia noastră o luase la fugă pe scara de incendiu de frică.

Ai crede că 4 minute nu sunt multe. Ohhoooo, 4 minute sunt enorme când împingi să naşti, când eşti pe punctul de a rata un eveniment pentru că nu ajunge soțul la timp acasă, 4 minute sunt o eternitate în sala de sport la cursul de interval. Mori cu zile și nu ai voie să te oprești. Cine se oprește, pedeapsă 10 flotări cu tooottt cu colegi, ca să nu te mai oprești data viitoare. Să ai pe conștiință 10 oameni care te înjură-n gând, grasule!

– Dacă ai venit să faci sport, păi să faci! Dacă nu, du-te-acasă! Înseamnă că nu e de tine aici.

Genunchii sus, mai repede, mai repede, sus, sus!

Flotare, sus, flotare, sus, flotare, sus.

Săriți cu mâinile sus, aterizați pe ambele picioare, încă o dată, săriți cu mâinile sus, aterizați pe ambele picioare, se aude??

Cum naiba să nu se audă, dar când e strigat, parcă mai sus sari, mai pe toate picioarele aterizezi.

12 și 7 minute. Veșnicia durează 7 minute.

”Trebuie să pot, trebuie să pot, îmi spuneam în gând. Nu aveam cum să plec. Eram prinsă într-o cușcă și trebuia să îmi câștig libertatea după 60 de minute.”

Apoi, ne-a împărțit pe echipe și exercițiul meu depindea de exercițiul partenerului. Dacă eu întârziam să-l fac, partenerul făcea mai multe exerciții până eu reușeam să termin. Mi s-a părut extraordinară ideea pentru lucrul în echipă. Și nici măcar nu te știai cu partenerul, dar cumva, cu ajutorul lui trebuie să te salvezi.

Pe la 12 și 35 de minute, eram extenuată. Abia am reușit, de teamă să nu mă vadă vorbind cu colegul, să întreb pe cineva cât durează clasa, mai mult prin semne, poate am noroc și scap după 45 de minute. Nop. Ghinion. Ține 55 de minute. Cât să mori lent și sigur.

Ei, dragii moșului, v-am mai povestit eu pe aici cum era să plec în patru labe de pe la alte clase, dar încă nu fusesem la Interval. De această dată, am plecat aproape târându-mă, că de la ultimul abdomen nu am mai reușit să mă ridic de jos. Ochii îmi ieșiseră din orbite, burta mi se lipise de coloană, carnea tremura pe mine.

Abia când l-am văzut pe Cris la față, și el transpirat și lucrat bine, mi-am dat seama că de fapt, arăt extraordinar pentru cine a fost cu adevărat la sală.

Nu știu ce mi-a făcut tipa asta, dar de atunci citire, în zilele de luni sunt la sală la Interval. Până dă peste noi vacanța. După aia, fac interval cu copiii în parc.

Apoi, am căutat-o pe tipă pe net și am văzut că de fapt, are o poveste de viață destul de tristă și că a participat la tot felul de evenimente de profil pe la televizor.

Cred că am o atracție pentru copiii din centrele de plasament. Cumva, în universul ăsta, ne atragem și ne placem.

Dincolo de orice, e o lecție de viață.

 

 

By Published On: 09/06/2017Categories: Jurnal de părinte2 Comments

Share This Story!

2 Comments

  1. Denisa 10/06/2017 at 07:19 - Reply

    Iooiiii…după 2 minute eu eram lată! Tot incerc să ajung și eu la vreo sala, clasa, ceva. Acum chiar că mai aman! :))))

    • Dina 11/06/2017 at 16:51 - Reply

      Nu e de amânat, dacă poți, du-te!

Leave A Comment

Articole Similare

Toate Articolele

Produse

Vezi Magazinul