Cum ar fi să nu te mai cerți niciodată cu soția de la bani?

Acum mulți ani, când am venit în România, ne-am închiriat un apartament la Gara de Nord (care ulterior ne-a fost spart și ni s-a furat cam tot din el, mai puțin mâncarea din frigider) și am început să ne drămuim banii adunați împreună.

La un final de lună, ne rămăseseră niște bani în plus:

– Hai să mergem la cumpărături, zic eu vioaie.

– Păi ce să cumperi?

– Vedem noi. Găsim. Mai avem câțiva bani rămași.

– Păi, lasă-i acolo.

– Păi, de ce, dacă mă pot bucura de ei?

– Cheltuindu-i? Nu mai bine îi strângi și la final de câteva luni îți cumperi ceva mai scump?

– Păi eu nu vreau nimic scump. Mie îmi ajung banii ăștia care au rămas pentru ce vreau eu acum.

– Nu ai vrea să îți iei o casă, de exemplu?

– Ba da, dar cum o să-ți iei cu banii ăștia….(ideea de a ne cumpăra o casă atunci era ceva de domeniul SF pentru mine)

– Cu ăștia și ceilalți adunați, o să ne luăm la un moment dat.

Așa a început educația mea financiară la vârsta de 23 de ani. E de prisos să spun că la 24 de ani ai mei ne cumpăram prima noastră casă. Am făcut eforturi mari pentru vârsta pe care o aveam. Nu am făcut rabat niciodată de la mâncarea de calitate, însă hainele, încălțămintea, bijuteriile, ieșirile în oraș erau limitate. Bineînțeles că aș fi visat să mănânc în oraș mai des sau să mergem la cinema în fiecare weekend.

5 ani am stat în bucătărie și în dormitor. Erau singurele camere mobilate. Însă acum, ne bucurăm de un bun al nostru în totalitate.

Ieri, la Social Media for Parents 2017, de departe cel mai interesant discurs a fost cel al lui Adrian Asoltanie pe tema educației financiare. Miruna a scris foarte bine despre ce a fost vorba.

Eu mă bucur înmiit, că a început și la noi să apară astfel de cursuri. De multe ori m-am simțit extraterestră când povesteam că încă nu am reușit să-mi cumpăr lustre în casă, nici mașină nu aveam, iar masa de călcat rufe mi-am cărat-o cu metroul.

Însă, ca orice alt tip de educație și aceasta trebuie să înceapă în primul rând cu noi, și abia apoi, o vom putea transmite către copil.

Așa cum Adrian povestea despre cei 60 lei cheltuiți zilnic de acel cuplu, așa îmi explica mie Cris  cum stă treaba cu cei 10 lei dați aiurea pe o jucărie care se strica în 2 zile:

– A fost doar 10 lei, îi spuneam.

– 10 lei azi, 10 lei mâine, calculează cât ai strânge într-un an.

Pare banal, doar că: 10*365= 3650 lei.

Așa am început să cumpăr lucruri puține, dar de calitate ridicată.

Mi-a trebuit însă, mulți ani să ajung la acest nivel de conștientizare față de ceea ce am cu adevărat nevoie și la ce pot renunța. Nu cred și nu încurajez shopping-ul excesiv. Nu cred că ar trebui să avem sute de perechi de pantofi ca să arătăm bine, decât dacă ești vedetă de televiziune și atunci imaginea e o investiție în sine. Nu cred că ne trebuie o geantă pentru fiecare ieșise în oraș, nu cred că o jucărie pe zi aduce fericirea în ochii copiilor noștri.

E frustrant? DA! DA! DA!

Mai ales când ai un istoric de viață în care nu ai avut bicicletă iar acum îți dorești una de nu mai poți și ai putea să și-o cumperi cu ochii-nchiși. Visezi la una zi și noapte și totuși, știi că nu vei merge cu ea. Nu ai unde, nu ai cu cine, nu ai când. Dar o vrei pentru  toate visele nesatisfăcute din copilăria ta. O cumperi? Este doar vreo 4000 lei. La reducere.

Vezi rochia aia minunată în vitrină, la mall. E MI-NU-NATĂ! O vrei, simți că fără ea nu poți trăi. E ceea ce visezi de atâta vreme și nu ai găsit-o nicăieri. Și acum e în fața ta. Nu ai unde să o porți, nu ai nici un eveniment, de fapt, nu-ți trebuie, dar e atââââât de frumoasă. E doar 300 lei. O cumperi?

O poșetă, un fard, un rimel, teniși, pantofi.

Acum câțiva ani cumpăram și eu dintr-o răsuflare.

Azi, nu mă mai frustrează nimic la capitolul shopping. Mă uit la poșetele pe care le am. Multe, noi, nu port nimic. Una, bună, frumoasă, calitativă e suficient. Poate 2. Oricum stă mai mult în portbagaj și tot cu una din hârtie reciclată mă duc la Lidl. Am un plic pentru evenimente, o geantă pentru birou, una pentru cumpărături diverse. La ce-mi trebuie mai mult?

Mă duce vreuna gratis în Africa? Nu. Atunci, n-am nevoie.

Mă uit în dulap. Haine, multe haine. Rochii pe care nu le mai port. Folosite prea puțin, care nu merită banii dați. Chiar și 100 lei dați. Tot nu merită. Însă am investit într-un costum de baie frumos, niște tricouri elegante, lucruri pe care nu mi le-aș fi cumpărat acum câțiva ani. În schimb, aș fi cumpărat mult mai multe, mai puțin calitative, mai puțin deosebite.

La pantofi nu mă mai uit. Dar mi-am promis că nu-mi mai cumpăr nimic vara aceasta. Și mă simt bine, că port sandale de anul trecut, elegante și comode, iar în fața oamenilor sunt la fel. Nici mai frumoasă, nici mai urâtă. Iar eu mă simt minunat. Poate o sa ajung să vizitez Africa cândva. Sau Rio de Janeiro.

Știu că e un drum greu de dus.

Andre nu are părinți care deschid buzunarul și-i oferă tot ce dorește. Faptul că putem nu înseamnă că și trebuie. Andre va trebui să gândească soluții de a face rost de bani, apoi de a evalua corect nevoile lui și de a decide dacă merită sau nu investiția.

 

Azi un pic, mâine mai mult. Deja îmi cere tabletă, kendama originală și o mașină decapotabilă.

Ceea ce ne-a ajutat pe noi să ne organizăm și să nu ne lipsească nimic a fost să stabilim obiective spre care să tindem la nivel de familie:

  • eu vreau să vizitez lumea
  • el vrea să fie liber în curând
  • copiii noștri să aibă capacitatea de a lua decizii conștiente și responsabile în viață, să fie liberi și să viziteze lumea

Ce facem pentru asta? Economisim 50% din venit.

Adrian Asoltanie spune că el nu s-a mai certat cu soția de 3 ani din cauza banilor.

Noi nu ne-am certat niciodată.

Se poate!

 

Sursa foto: aici

3 Comments

  1. Un articol foarte util, multumesc! Cred ca e mare nevoie de astfel de informatii, pentru ca multi dintre parintii generatiei noastre chiar daca isi doresc sa le ofere propriilor copii o educatie financiara, nu prea stiu de unde sa inceapa, pentru ca ei insisi nu stapanesc prea bine acest capitol.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *