De la ce vârstă să-mi trimit copilul în tabără?

Dacă mă întrebați pe mine, nu vă pot spune decât extrapolând un răspuns al Oanei Moraru la întrebarea: de la ce vârstă să-mi dau copilul la grădiniță? Atunci când e pregătită mama.

Dat fiind faptul că am încredere în Andre cam de când s-a născut și că la 11 luni l-am dat la creșă, la 4 ani jumate la fotbal și la 5 ani jumate la școală, nu e de mare mirare că la 5 ani și un pic deja pleca în prima lui tabără. Mai exact, în cantonament la fotbal.

Mai am prieteni care și-au trimis copiii în tabără de ski încă de la 3 ani, deci orice e posibil dacă ai încredere în oamenii cu care pleacă și mai ales, în copil.

Prima plecare a lui Andre a fost în februarie, când avea 5 ani și 2 luni. Iarnă, zăpadă, mai multă lume stresată de plecarea lui decât noi, părinții. Când s-a întors, radia.

– Mai vrei să te duci?

– DA!

– Ce ți-a plăcut cel mai mult?

– Că am fost la piscină, pe munte. Data viitoare să-mi dai aripioare, să pot înota mai bine.

Acum, în vară, situația a stat cu totul diferit.

După 2 zile mi-a spus la telefon:

– Mami, nu pot să dorm. Copiii din cameră spun că ei nu pot dormi noaptea și deschid mereu lumina. Vreau acasă să dorm.

După alte 2 zile îi trecuse.

De această dată, colegii de cameră erau mai mari și mai puși pe glume. Cu atât mai mult pentru Andre de a ieși din bula lui și a începe să se acomodeze și cu situații mai puțin dezirabile.

Per total, i-a plăcut.

Am observat însă, că a venit destul de încărcat emoțional. Ar fi vrut să plângă mult, să doarmă mult, să se liniștească alături de mediul lui sigur: familia.

Andre fiind un copil liniștit din fire, preferând să evite un conflict decât să-l înfrunte, cantonamentul din vara l-a obligat să caute variante de a ține piept grupului nou de colegi, toți mai mari decât el. Cu unii s-a certat, cu alții s-a împrietenit foarte bine, iar cei mari-mari l-au protejat. A fost un fel de luptă între ”alintatul” Andre și ”băiatul mare” Andre.

A avut șansa de a găsi soluții să se înțeleagă și să supraviețuiască alături de toată lumea: și cu cine îi place și cu cine nu-i place. Exact ca în viața reală!

La final de două tabere, pot concluziona că:

  • i-a plăcut interacțiunea cu echipa și colegii în afara mediului obișnuit de teren de fotbal;
  • a venit mult mai încrezător în forțele proprii: se străduiește să reușească mai mult decât să ceară imediat ajutorul. Eu pot! este regula de bază;
  • a câștigat o anumită independență: își face singur duș, își pregătește hainele, îți pune micul dejun, dar se și urcă pe dulap după biscuiți. După acest model, și Beti îți pune singură micul dejun: cereale cu lapte și miere.
  • ajută mult mai mult la treburile casnice, oferindu-și ajutorul: mami, pot să te ajut să pun masa? Vrei să duc eu gunoiul? Lasă că strâng eu jucăriile.
  • are mult mai multă grijă de obiectele lui, a devenit responsabil. Mai e de îmbunătățit, dar din a doua tabără s-a întors doar cu săpunul lipsă.
  • este mai implicat în ceea ce face. Până acum ar fi renunțat la fotbal o dată pe săptămână. Acum, oricât de greu ar fi, mai ales cu trezitul dimineața, nu renunță.
  • colaborează și comunică mult mai bine cu sora lui. Și aici mai este de îmbunătățit, dar s-a făcut un salt uriaș. O ajută mult la jocuri, fac echipă și-i explică frumos anumite reguli.

Ca să ajungem aici, am experimentat următoarele:

  • după prima tabără a venit cu un sfert de lucruri pierdute, după a doua doar cu săpunul. Mare salt!
  • după prima tabără a venit cu trei sferturi din haine neatinse (a stat o săptămână cu 2 rânduri de haine, acelea fiind costumele de fotbal). În a doua tabără a folosit jumătate din bagaj.
  • mega obosit după ambele tabere.
  • a avut o singură zi când a stat în cameră pentru că îl dureau picioarele. Nu i-a fost ușor, dar nici nu a cedat.
  • în prima tabără din banii de buzunar și-a luat numai fructe, în a doua numai ciocolată.

În plus, cred că astfel de experiențe l-a ajutat la:

  • creșterea rezistenței la efort
  • a rezilienței
  • a autocontrolului
  • a răbdării

La o săptămână după cantonament, ne-am reconectat, primim cu brațele deschise beneficiile, iar experiențele au devenit amintiri frumoase pe care sigur le vom repeta în curând.

 

Sursa foto: aici

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *