Cum a fost prima zi de școală? I-a trebuit mamei 4 zile să răspundă.

 

Am reușit și eu în a patra zi de început de școală, să reduc numărul de cafele de la 4 la 2, să reușesc să păstrez aceeași bandă de mers cu mașina mai mult de 3 minute, să mănânc un prânz normal și să îmi deschid calculatorul pentru a scrie niște emailuri coerente.

Succesul suprem stă în faptul că între un luat copil de la școală, altul de la grădiniță și o ședință cu părinții am reușit să mă tund. Căci mai aveam un pic și speriam copiii noaptea când îmi cereau apă.

– Cum reușești tu să faci atâtea vrăji, am întrebat-o odată pe Beti care mă tot transforma în cățel rău, apoi în urs, apoi în pisică, apoi în cățel bun și tot așa.

– Mama mea e vrăjitoare, a răspuns ea senină.

Am traversat orașul dintr-un capăt în altul, dar s-a meritat. Copiii nu prea înțelegeau de ce nu mergem acasă, de ce trebuie să-i plasez lui tati când abia ajunsesem la coafor și tot așa.

Clar ca lumina zilei este că începutul de an școlar, de această dată, m-a luat prin surprindere. Andre a intrat în clasa pregătitoare, deci nici prin gândurile gândurilor mele nu am știut ce mă așteaptă. Ce mă plângeam eu anul trecut că sunt într-o continuă alergătură, că mănânc la volan, că nu am timp să răspund la telefon.

Fiți atenți aici!

De 4 zile,  îmi sună ceasul deșteptător la 7. Iar la 7 fix sunt în picioare. M-am setat că nu pot sta nici un minut în plus pentru că asta înseamnă datul peste cap al întregului program.

Doamne iartă și păzește cum e să te trezească ceasul când toate oasele tale se întind perfect pe salteaua din puf, mușchii relaxați sunt în extaz, tipul fain din vis tocmai îți aduce cafeaua aburindă la pat.

De când am intrat în concediu pre natal cu Andre nu am mai știut ce e ăla ceas deșteptător. Adică, de vreo 6 ani. De atunci citire, m-au trezit doar copiii. Iar dimineața, înainte de ora 8, nu mă dădeam jos din pat. Acuma, mi se pare film horror trezitul la 7 și toate acele activități de: spălat, îmbrăcat, mâncat făcute toate contracronometru. Plec într-o mare trombă, ca să ajung la timp cu Beti la grădinița din oraș, iar apoi să mă întorc să-l las pe Andre la școală. Când se sună de intrare, noi tocmai ieșim din mașină alergând. Știți cum scot maratoniștii limba de-un metru la final de cursă? Așa arăt și eu după ce plasez ultimul copil în clasă. Cu greu începe să-mi revină pulsul și culoarea în obraji. E 8 jumătate și sunt deja obosită.

– Off, iar alergi, îmi spune Andre.

– Alerg, iubirea mea, că vreau să ajung mai repede la Beti.

– Asta e tot cu alergat? mă întreabă în altă zi, când ne grăbeam la școală.

– Tot cu alergat, că ne așteaptă doamna învățătoare.

– Mereu e cu alergat.

Apoi, bănuiesc că știți povestea. Abia apuc să-mi trag sufletul că trebuie să mă întorc să-i iau acasă.

Astăzi, după vreo 2 luni de absență m-am dus la piață. Că la mall, nu știu dacă mai ajung în următoarea perioadă. Cu toate că aș cam avea o listă de cumpărături, dar nu am timp.

Cum spuneam, l-am lăsat pe Andre la fotbal și eu m-am dus la piață să-mi cumpăr struguri. Am trecut înainte pe la tarabele cu haine, doar să mă plimb, să mă bucur de un moment cu mine, să mă uit aiurea și să nu mă întrebe nimeni:

– Unde te uiți?

– Ce vezi?

– De ce te uiți?

– Uită-te și la mine!

– Ce facem aici?

– Nu vreau aici!

– De ce nu plecăm?

– Ce vrei să cumperi?

– Vreau și eu din aia!

– Și din aia!

– Dar eu vreau!!!!

– Ești o mamă rea!

Am stat de vorbă cu o doamnă care vindea bluze.  Apoi, am găsit un băiat care să-mi schimbe bateria la ceasul de la mână care stătea de 2 luni. Timpul e relativ, nu? Atâta timp cât nu trebuie să mergi la școală.

Am mai stat de vorbă cu el vreo 20 de minute. Mi-a povestit istoria tuturor ceasurilor, despre baterii, mecanică și curele.

Mi-a potrivit ceasul și am văzut ora. Era de mult timpul să mă întorc la fotbalist.

Aș vrea să ajung să-mi cumpăr o pereche de pantofi, o haină de toamnă, un fard și o rochie.

În realitate, am nevoie de plastilină, acuarele, bloc de desen și culori pentru Beti. Iar pentru Andre mai am nevoie de timp să etichetez rechizitele și două cărți de lectură pe care încă nu le-am găsit.

Am alergat să-mi iau struguri.

De mâine mă trezesc la 6 jumătate.

 

Sursa foto: aici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *