Seara, noi nu mâncăm paste

www.mamipetocuri.ro

Ies pe verandă și aduc în casă recipientul cu pastele fierte de acum două zile.

Le miros lung. Or mai fi bune? Aș putea să le arunc și pe astea, împreună cu somonul, carnea de porc și laptele de soia. Dar mă încăpățânez să le pregătesc împreună cu un sos.

Azi se împlinește fix o săptămână de când am rămas fără frigider. Iar afară sunt 20 de grade. Am o stare de nervi constantă când îmi amintesc de asta.  Azi noapte m-am trezit pe la 5 și nu am mai reușit să adorm gândindu-mă cum am să arunc iarăși jumătate din mâncarea pregătită în ultimele două zile. Plus, toate cutiile de lapte de soia începute și neterminate în aceeași zi.

Apoi îmi trece. Până când mi se face poftă de o salată și îmi dau seama că nu am frigider unde să o pot menține la rece. Apoi, iar mă iau nervii. Mi-e poftă de o supă caldă de o visez la fiecare masă. Apoi, mănânc un sandviș cu brânză semi mucegăită, care oricum îmi stă în gât, îmi fac o cafea și-mi trece iar.

Între timp vine seara și ora cinei. Ce să pregătești ca să nu rămână pe a doua zi? Mă doare capul numai gândindu-mă: vită am mâncat ieri, porc am făcut azi, paste nu mâncăm seara, peste am făcut acum două zile, supă nu avem, brânză cu smântână nu avem (asta-i Beti). Apoi, toate porțiile de carne pe care le cumperi  sunt prea mari pentru a fi mâncate la o singură masă. Ieri am cumpărat 3 cefe de porc pe care le-am făcut la grătar, pe una am aruncat-o. Alaltăieri am făcut 2 pulpe de pui, una a prins miros a doua zi. În weekend am făcut gogoși cu 60 gr de unt și 200 ml lapte. Ghici ce am făcut cu restul?

Iar eu urăsc să arunc mâncare. Nu e drept față de toți copiii aceia cu care am lucrat și care vedeau cartofi prăjiți o dată pe lună.

În altă ordine de idei, la împlinirea frumoasei  și îndelungate vârste de o săptămână fără frigider, Cris a plecat de-acasă. Nu l-am gonit eu de nervi că nu rezolvă mai repede problema, nici n-a plecat să facă rost de vreunul nou așa cum mi-ar fi plăcut să se întâmple. Să vină ca un Făt-Frumos călare pe un frigider side by side. Voi râdeți, dar eu chiar visez la asta.

În realitate, el are o treabă cu serviciul prin țări străine.

Partea cea mai bună din toată povestea asta e că atunci când pleacă bărbatul de-acasă, știți ce face nevasta? Am scris despre asta aici. Dar dacă nu aveți chef să mai răsfoiți câteva luni în spate, vă salvez eu 15 minute din viață și o porție de râs – când bărbatul pleacă de-acasă, femeia nu face de mâncare. Știu că nu se aplică la toată lumea. Chiar eu am o vecină lângă mine care nu știe să gătească. Cu sau fără bărbat acasă ea nu face de mâncare.

Eu, în schimb, sunt atât de fericită că nu mai gătesc, mai ales în condițiile date, fără frigider în cazul în care nu v-a fost clară aluzia, încât generalizez ca să sune excepțional.

Și luând în calcul regula – seara noi nu mâncăm paste, astăzi, în jurul orei 20, când copiii inundau baia jucându-se de-a submarinii în cadă, eu găteam niște paste reîncălzite cu sos cumpărat de la magazinul din colț. Cea mai rapidă mâncare inventată vreodată!

Eu mestecam fericită în sos. Copiii se certau în baie de la aceleași jucării găsite sub apă. Ora 20.20. Sunt în grafic. Sosul sare din oală. Miroase atât de bine. Îmi amintesc că astăzi nu am mâncat decât niște sandvișuri dubioase. Iau o lingură de lemn, mă apuc de amestecat vârtos în el, adaug spaghetele în sos, și în timp ce amestec cu stânga, cu dreapta nu mă mai pot opri din mâncat. Ca o doamnă, direct din oală, cu furculiță și lingură.

Copiii s-au împăcat. Eu mă așez pe scaun cu oala în brațe.

Gândul mă duce într-o cameră de cămin, un catralion de ani în urmă, către un reșou la care se pregătea cea mai bună și cea mai rapidă mâncare caldă: paste cu sos de roșii (dintr-un borcan de plastic pe care-l refoloseam pe post de solniță de sare) și orice fel de mirodenii pe care ți le permiteai să le cumperi. Uneori mai scăpam și ceva salam, alteori nu. Adormeam fericiți. O dată-n lună cu burta plină și sătui.

– Mamiiiiiii, mamiiiiiiii, mamiiiiiii…….

– Oare de ce nu aude mama asta când noi o strigăm?

– Mamiiiiiiiiiiiiii!!!

– Haideți mâțelor, afară. V-a pregătit mami cele mai bune paste pe care le-ați mâncat vreodată în viața voastră.

– Dar noi seara nu mâncăm paste.

– Au și cărniță?

– Dar eu mai bine vreau lapte. Avem lapte?

– Nu avem, Beti, că nu avem frigider.

– Ba da, avem!!

– Bine, avem dar e stricat. Vreți sau nu vreți paste?

– Yeyyy, paste, vrem paste.

– Sunt cele mai bune paste…

– Da, știm, din toată viața noastră.

 

Sursa foto: aici

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *