Făt-Frumos nu există! Și nici broaște țestoase care se transformă în prințese.

www.mamipetocuri.ro

 

Exercițiul zilei: uitați-vă în oglindă și repetați după mine: NU! NU! NU!

Scriu aceste rânduri după vehementa campanie #metoo care a apărut pe Facebook. Femei agresate verbal și fizic povestesc întâmplări halucinante. Unele pentru că erau niște copile și nu se puteau apăra, altele în schimbul unor favoruri: o notă mai mare la școală, un loc de muncă mai bine plătit, altele de frică.

Eu nu am să vă povestesc nimic din această zonă. Ci despre puterea miraculoasă de a spune NU!

Există această gândire că atunci când o femeie spune Nu, de fapt e un Da ascuns. Că vine din plăcerea de ”a se lăsa greu” și de a face lucrurile mai ”interesante”. Pentru că bărbații sunt toți frumoși, atrăgători, inteligenți și că orice femeie ar cădea în brațele lor, inevitabil. Pentru că sunt de nerefuzat. Și vor insista până vor reuși, atunci când femeia va ceda din nesiguranță: că nu e iubită, că nu e frumoasă, că nu e deșteaptă, că nu va găsi altul mai bun care să o iubească la fel. Sau de frică. Că e slabă și nesemnificativă.

Sau vor renunța, atunci când femeia își va închide conturile din online, va înceta a mai răspunde la mesaje și se va rupe cu totul de personaj. Asta înseamnă să spui NU!

Împletită duios cu aceasta, există tipologia ”stăpânului suprem”, cunoscută și sub numele de Făt – Frumos. Ascult în mașină un CD cu povești. Într-una dintre ele, regele își alungă soția acasă la tatăl ei pentru că nu a ascultat de cuvântul lui. Povestea e din secolul trecut și descrie foarte bine principiul care stătea la baza familiilor din vremea aceea.

În altă poveste, din același secol, Făt Frumos pleacă departe, într-o mănăstire, și-o lasă singură pe nevastă-sa însărcinată, pentru că și-a permis să ia decizii de capul ei.

Recunosc că și eu am luat o dată o perdea singură în casă, fără să-l întreb pe Cris. Mi-a spus elegant că ar vrea și el să se implice în astfel de decizii, că e și casa lui.  Asta se întâmpla acum vreo 11 ani. De atunci, nici că s-a mai sesizat. Dar eu am continuat să-l întreb. Acuma, nu știu cine a luat decizia, important e că avem liniște în casă. Și perdele la geam. Dar, cum ar fi fost să plece înapoi în Portugalia, iar eu să mă duc după el în genunchi să-l chem acasă?

Însă, așa cum nu avem încă autostrăzi și încă ne bălăcim într-un comunism mascat, nici familia nu prea a mai progresat de atunci încoace. Femeia trebuie să asculte de bărbat, să plece la ta-su când are el chef și să se întoarcă să-i facă ciorbă la o simplă strigare din buze. Să tacă atunci când i se ordonă și să vorbească doar când i se permite. Să-i accepte toate scăpările ”extraconjugale”, pentru că el este masculul feroce din ogradă, iar ea o simplă găină bună de făcut ouă. Din păcate, ăsta e modelul cu care s-au născut generații întregi de bărbați. Unii au reușit să se schimbe, alții încă beau bere și mănâncă semințe la televizor (ironie).

Însă toți aleargă după o pereche și oricine poate fi o victimă.

Fetelor, priviți-vă în oglindă și repetați după mine: NU!

Se spune că iubirea durează doar 3 ani. Eu cred că durează o viață dacă alegi persoana potrivită.

”Îndrăgosteala” însă, durează atât cât creierul nostru emoțional primește impulsuri să-și satisfacă nevoile de siguranță, apreciere, iubire. De aceea, la început vedem doar calitățile persoanei din fața noastră. Involuntar, vrem și ne dorim să vedem doar lucrurile care ne fac să ne simțim bine. Apoi, când paharul nostru de emoție pozitivă s-a umplut, intrăm cu adevărat în realitate. Vedem că e agresiv, gelos, că vorbește tare, că seamănă cu mă-sa, iar nouă nu place de ea. Că e blond, dar nouă ne plac bruneții, că vorbește lucruri fără sens sau prea elevat.

Dacă ar fi să ne luăm după studii, secretul unei relații pe termen lung se bazează pe comunicare, aceleași valori împărtășite, conflicte gestionate corect, determinare și apreciere reciprocă.

Iar eu sunt întru totul de acord.

Și mai cred că o relație care inspiră teamă, de orice fel: că mă înșală, că nu are grijă de copii, că nu ne ajung banii, că nu e în stare de nimic, etc este o relație sortită eșecului.

Dragilor, Făt Frumos nu există! Și nici broaște țestoase care se transformă în prințese!

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *