Ce cauți tu în viața mea?

www.mamipetocuri.ro

– Eu nu știu cum de ne-am înțeles noi, îmi spune Olga într-o seară.

– Cum adică?

– Cum am devenit noi prietene așa bune?

Abia mă abțineam să nu-i spun că datorită răbdării mele. Răbdare pe care o consider de multe ori un defect, alteori o calitate.

– Că mie mi se zice mereu că am o personalitate dificilă, completează ea.

Mai bine că nu i-am spus treaba cu răbdarea. Ar fi picat extrem de prost pe lângă ”personalitatea ei dificilă”.

Iar ea e prietena mea. Scopul meu este să ne fie bine împreună, nicicum să spunem lucruri neprocesate corespunzător.

– Nu ai o personalitate dificilă. Ești o fire puternică, ”mână de fier”. Iar ”mâinile de fier” implică oameni puternici.

Ce cauți tu în viața mea?

Cred că fiecare om vine în viețile noastre cu un scop.

Unii vin să ne trădeze. Astfel învățăm să suferim așa cum n-am știut că o putem face până atunci, să sperăm, să o luăm de la capăt, să iertăm și să lăsăm.

Unii vin să ne iubească. Astfel învățăm ce e încrederea, armonia, înțelegerea și împăcarea.

Unii vin ca să dispară. Să ne amintească din când în când că timpul e cel mai prețios lucru pe care-l putem deține și nimic nu-l mai poate aduce înapoi, mai ales atunci când împlinirea stă la ani lumină distanță.

Iar alții vin să ne scoată din zona de confort. Astfel învățăm unde-i limita și ce stă dincolo de ea. Ne descoperim pe noi, uneori mai slabi, alteori prinzând puteri. Ne consumăm energia revenind în bula noastră confortabilă ca apoi, să ne dăm seama, că împlinirea stă dincolo de linie. Abia acolo înveți cu adevărat cine ești!

Suntem oare noi, în poveștile potrivite?

Scoateți o foaie albă de hârtie. Luați cel mai frumos pix pe care-l aveți în casă, aruncați-vă ochii spre orizont și zâmbiți.

Apoi, desenați pe foaia albă două coloane: Eu și El/ Ea.

Gândiți-vă cum sunteți voi. Ce vă place să faceți, ce muzică ascultați, ce tip de carte citiți, dacă citiți, ce vă place să faceți cu copiii și ce mâncare nu vă place. Apoi, răspundeți în oglindă și pentru celălalt.

Îmi place să citesc – Lui nu

Iubesc să merg la cinema – Și lui

Îmi place liniștea – Și lui

Iubesc cafeaua – Lui nu

Merg la sală – Și el

Îmi place marea – Și lui

Îmi place muntele – Lui nu

Sunt sociabilă – Și el

Îmi plac oamenii hotărâți – El este

Îmi place libertatea – Mi-o oferă

Vorbesc mult – El nu

Îmi place să ascult  – El nu

Cheltuiesc puțin – Și el

Acum, numărați-vă plusurile și minusurile.

Alegoria podului

Cercetătorii spun că oamenii care se aseamănă se înțeleg mult mai bine decât cei care sunt diferiți.

Imaginați-vă că doi oameni se întâlnesc să creeze un pod: unul într-un capăt îl vrea din ciment, suspendat, al doilea, în celălalt capăt îl vrea cu stâlpi de susținere.

Cât credeți că va dura construcția lui? Având în vedere că prima dată trebuie să se înțeleagă asupra proiectului, cu siguranță mult mai mult decât s-ar înțelege doi care ar vedea din start podul construit la fel.

– Tu îți dai seama că noi nu ne-am certat niciodată în toți cei 20 de ani? mi-a spus Olga la ultima noastră întâlnire înainte să plec acasă.

– Pentru că ne asemănăm și gândim la fel.

Acuma, spune-mi, tu ești în povestea potrivită?

 

Sursa foto

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *