Sunt în vacanță. Iar asta chiar îmi ocupă tot timpul

www.mamipetocuri.ro

Poate vă întrebați cum se descurcă o mamă singură cu doi copii.

Probabil nu vă întrebați că n-aveți de ce, dar știți că eu am tendința asta stranie de a întreba și de a-mi da singură răspunsul.

Primul duș după 12 ore pare botez în Apa Iordanului

De o săptămână de când sunt singură cu copiii în concediu am reușit să fac un singur duș în timp ce copiii mă strigau, din pat:

– Mami, când vii?

Închid apa:

– Ce spuneți? Mami nu vă aude!

Deschid apa că-mi îngheață și ce nu am. Prin stropi de ploaie, ca într-o poveste romantică de vară, aud voci.  Închid apa. Ascult. Liniște. Fac fața aia de – hm, curios, că doar au adormit și redeschid apa. 5 secunde de fericire. Iar mi se pare că aud ceva. Închid apa.

– Mamiiiii, ai terminat?

– Încă nuuuuuuuu, mami mai stă. Noapte bună!!! Deschid apa că iar începe să-mi înghețe toate alea pe care nu le am. Iar aud ceva. Închid apa.

– Ați zis ceva?

– Noapte bunăăăăă!

Ies din baie, relaxată și fericită. Cele mai liniștite 10 minute din ultima perioadă. Intru în cameră, copiii dorm.

– Mami, ce e aia?

– O cremă, Andre. Acuma dormi.

– Miroase frumos.

– Ce scrie pe pijamaua ta?

Caută ceva frumos în fiecare zi.

– Ce înseamnă asta?

– Andre, putem filosofa mâine?

– Ce e aia filosofa?

– Hmmmmmmmmmmm, noapte bunăăăăăă!

– Nu e frumos ce faci, să știi. Eu vorbesc cu tine și tu vorbești peste mine.

– Andre, nu e un moment bun să vorbim acum. E noapte, trebuia să dormi demult.

– Dar mâine o să uit ce vreau să te întreb acum.

Primul Facebook după 12 ore pare conectare cu Divinitatea

În timp ce copiii se plimbă cu trotinetele prin casă, descoperind teritorii necunoscute, eu m-am ascuns într-un colț al bucătăriei cu telefonul în mână. Mă fac că gătesc niște paste, dar ei habar nu au că ăsta-i meniul pentru diseară. Acum e doar o carne de vită la grătar pe care o termin în 4 minute pe o parte, în 4 minute pe altă parte.

Stau cu o lingură de lemn în mână în timp ce amestec într-o tigaie cu niște ciuperci deja făcute. Cum trec prin zona mea vizuală, cum mai mișc o farfurie să nu mă identifice senzorul că mă relaxez. Cum se îndepărtează, cum mai scriu un comentariu la o fotografie drăguță cu fetele la mare.

Să fi tot fost vreo 20 de minute în care n-am știut decât de mine și dacă nu trebuia să plec cu mașina, jur că-mi deschideam și-o bere de atâta plăcere.

Prima cafea citind o carte sau cum speranța moare ultima

Asta sună tragic, dar nu e chiar așa.

Aș fi putut avea o cafea citind o carte, doar că espressor-ul face gălăgie și-mi era teamă că trezesc copiii. Câteva pagini am citit, dar când să-mi pun totuși de-o cafea, că altfel nu curgea lin povestea lui Stephen King, am auzit o voce întrebându-mă vioi:

– Eu am dormit tot. Îmi dai puțin tableta?

Și-n timp ce neuronul ăla pus pe șotii mă-mpingea să spun că da, s-a mai trezit o voce somnoroasă, strigând din capul scărilor:

– Primul sunt eu, primul sunt eu!

Iar cearta a fost la o cafea distanță.

Cum e în vacanță singură cu doi copii?

– La ce vă referiți când spuneți ”vacanță”?

 

Sursa foto

3 Comments

  1. Atunci cand ai copii vacanta=perioada in care nu mergi la serviciu. Vacanta aia in care se sta cu burta la soare sau se vegeteaza nu prea cred ca mai exista.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *