Destin de mamă. Articolul

www.mamipetocuri.ro

Mă tot întreabă lumea ce e cu #destindemama.

Cred că am găsit azi răspunsul perfect.
– Vreau ceai, mami.
– Andre, azi nu mai pot face ceai. Mă doare capul, mi-e somn, trebuie să fac și baie, chiar nu mai sunt în stare să fac ceai.
– Dar eu vreau!
– Am înțeles, dar în seara asta chiar nu mai fac ceai.
– Te rooooog!
– Andreeeee, mi se termină în curând filmul. Mergi sus, spala-te pe dinți și alege povestea.
– Ce film?
– Filmul în care joc de dimineață până seară, în fiecare zi.
– Și cum se cheamă?

Viața mea-i telenovelă

Destin de mamă a început în vara lui 2017 când departe de casă, în Portugalia singură cu copiii simţeam nevoia să-mi termin cele 20 000 de cuvinte cu care m-a înzestrat Dumnezeu și n-aveam cui să i le împărtășesc.

Seara, când se culcau copiii iar eu mă retrăgeam la masa de lucru din bucătărie, la TV începeau telenovelele care se încheiau toate după 12 noaptea. Cu un ochi la acțiune și cu un neuron la blog, a ieșit denumirea – destin de mamă.

Nu sună a telenovelă, spuneți voi?

Pe de altă parte, aceste frânturi de viață pe care le transmit prin mici dialoguri sau scurte inserturi își doresc să arate și fața mai puțin aranjată a maternității sau aceea de a fi părinte, în general.

Există mereu tendința de a ne compara cu fotografia vecinei de la doi sau cu copilul geniu de la parter. De a ne dori viața din concediile prietenei de pe Facebook sau bărbatul colegei de serviciu.

Realitatea e mereu distorsionată de propriile noastre experiențe, opinii și valori. Copiii se cresc tot din perspectiva noastră, personală, de mamă și părinte. Nimeni nu este la fel, nici un copil nu va fi crescut la fel.

Suferința cât și fericirea are gust diferit la fiecare dintre noi.

Important e să ni-l identificăm pe al nostru și să ne construim propria autostradă spre acolo.

Cu zâmbetul pe buze și convingerea că n-am lezat pe nimeni în drumul nostru spre succes.

Destin de mamă devine articol

De azi, o parte din destin de mamă se mută în articole. Unele mai scurte, altele mai lungi. Altele vor rămâne doar pe Facebook. Le veți găsi pe toate tot seara, după ce culc copiii sau se face liniște în viața mea.

Aleg aceasta variantă pentru a ține aproape toate amintirile pe care le împărtășesc cu voi.

După mai bine de un an de idei și scurte texte, mi-am dat seama că e foarte greu să mi le amintesc pe toate și mai mult decât atât să le caut în trecut, să le pun deoparte, în jurnal.

Iar ele fac parte din viața mea și mi-e drag de ele, cum mi-e drag de voi toți.

Și nu vreau să le pierd. Și nici pe voi.

 

Sursa foto

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *