Mamele pot multe. Dar cel mai greu, pot să se relaxeze.

 

www.mamipetocuri.ro

Am fost întrebată mai demult care este lucrul de care-mi amintesc cu drag din copilăria mea.

Din noianul de amintiri, sunt câteva care sar ca floricele în ceaun, sărate și aromate, doar-doar să le aleg pe ele.

Ca-ntr-o listă aleatorie, aș putea menționa pepenele din portbagajul lui tata, cititul pe o bancă din parcul Trandafirilor sau prima casetă cu Michael Jackson.

– Is Dangerous, ta-na-na-na, Dangerous…..

Împreună la bine și la greu

Dar cel mai mult și cel mai mult îmi amintesc cu drag de puținele momente când plecam toți 4, în familie în vizită la rude sau în concediu.

Ideea lui împreună îmi dădea senzația de unitate, că aparțin cuiva, că sunt iubită, protejată de ceva din afară care ar putea să mă atace în orice moment. Îmi dădea încredere în mine și în modelele mele din familie.

Îmi amintesc vag un singur fragment cu noi traversând o stradă și luând-o prin spatele Hotelului Moldova. Eu mă țineam de mână cu sora mea. Ea nu prea voia, zicea că e mare. Mama insista. Eu eram mândră. Purtam o rochie albă exact ca ea, doar că diferită ca model.

– Nu vreau să păreți siameze, zicea mama mereu.

Iar asta îmi dădea senzația de unicitate. Cu toate că muream s-arăt fix ca sora mea mai mare. Mare și deșteaptă.

Apoi, ca o clădire bombardată în depărtare, totul se năruie.

Amintirile se dilată, se amestecă, se schimonosesc pentru ca împreună să devină supraviețuire.

Mama este una și de neînlocuit

Am învățat în timp că mamele sunt puternice și că orice e posibil în mâinile lor. Când o mamă-și pune în minte să reușească, să te dai din calea ei că-i învățată cu nopți nedormite, zile nemâncate și-i nemearsă la baie cu orele.

Iar dacă tatăl e plecat pe front, la cârciumă sau duce gunoiul, după modelul:

Draga mea,

Am plecat să duc gunoiul. Vin peste o săptămână.

mama îl poate aștepta cu o ciorbă caldă pe masă, dar împreună va fi mai greu de dus.

Eu așa am învățat. Că mama este una și e de neînlocuit. Dar poate fi completată, de tatăl care n-a plecat nicăieri. Doar a întârziat s-apară.

E al doilea an consecutiv când plec cu copiii singură în vacanță pentru o lună. Soțul meu rămâne ”pe front”, iar eu pot să mă ocup de ei: pot să lucrez cu ei, pot să gătesc de 2 ori pe zi cu ei, pot să mă joc cu ei, pot  să dorm cu ei, să fac baie cu ei, pot să fac foarte multe cu ei. C-așa mi-a fost modelul. Să pot.

Puterea lui împreună

Doar că, vedeți voi, eu cred în destin. Iar soțul meu, cu două săptămâni mai devreme a venit în secret la noi. Pentru că și el poate să stea cu ei, în timp ce mama poate să se relaxeze.

Pentru că vedeți voi, mamele pot multe. Dar cel mai greu pot să se relaxeze. Să stea. Să nu facă nimic. Nici măcar să gândească.

Iar pentru asta, are nevoie de ajutor.

De la împreună.

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *