Fiecare țară cu educatorii ei

www.mamipetocuri.ro

Dacă tot v-am povestit despre cât de atenți sunt taximetriștii din aeroport, cât de buni sunt oamenii de pe stradă și cât de modești sunt cei de pe plajă, azi am să vă vorbesc despre cum se confirmă concluzia tuturor acestor experiențe, aceea că omul face diferența. Nu statul, țara, autostrada sau sistemul. OMUL sau dacă vreți, educația care-l face pe individ OM!

Educația începe cu familia și școala

V-am povestit un pic despre modul de prezentare a familiei portugheze în magazin și la plajă. Astăzi, am să vă povestesc despre o întâmplare legată de școală.

În perioada aceasta, nu cunosc exact motivul și scopul, pe plaja unde mă duc eu cu copiii vin grupuri de elevi de la diferite școli din zonă. Bănuiesc că un fel de Școala Altfel la noi.

Organizarea lor mă fascinează.

În primul rând că au toți pe cap o șapcă de aceeași culoare, ca să-i poată identifica în mulțimea de pe plajă. În plus, e de remarcat că cineva a dat bani pentru recuzită.

Apoi, au umbrele uriașe ca să se adăpostească între orele 12-16 când soarele este foarte puternic. De remarcat aici e faptul că nu pleacă, ci rămân sub umbrelă probabil toată ziua.

Au mâncare la pachet, apă și sunt îmbrăcați corespunzător. Intră organizat în apă, salvamarii stau numai în jurul lor. Pleacă organizat la prosoape, toată lumea este sub control.

Zilele trecute, în timp ce mă jucam cu copiii la malul mării (chiar dacă e ocean, tot mare se spune în limbajul lor popular), sosește un grup de copii cu o învățătoare din aia pe care n-ai vrea-o nici în cele mai urâte vise.

Țipete, urlete, numai gura ei se auzea. Acel tip de persoană care a petrecut 3 ore în fața oglinzii să se aranjeze și acum avea nevoie de niște ovațiuni și ceva priviri să i se confirme că părul îi stă perfect, iar bikinii arată fix atât cât trebuie.

Doar că doamna era cadru didactic și-acolo avea alt rol

– Măi băiatule, tu n-auzi bine? Am zis fără șapcă, tricou și fără jucării la apă!! îi strigă unui copil care făcea niște castele în nisip, la doi pași de ea.

Sincer, mie mi se părea mai în siguranță acest băiat decât toți cei din valuri, care abia se puteau ține pe picioare sub puterea apei.

– Dar eu nu vreau să intru în apă, îi răspunde el cu vocea joasă.

Ea îți vede de ceilalți copii, el continuă să se joace.

Mă uit la întreaga scenă și gândesc:

– E de admirat că așa înțepată cum e, l-a lăsat în pace pe băiat!

Dar eu am gura pocită și uneori cred prea mult în oameni. Nici n-au trecut 2 minute, că se întoarce scorpia la el și-i urlă ca să se asigure că toți întorc privirile, ceea ce s-a și întâmplat:

– Eu vorbesc chineză cu tine? Tu n-ai auzit să lași jucăriile și să treci în apă?

Îl trage de-o mână, îl ridică forțat de jos, băiatul se împotrivește. Are vreo 9-10 ani.

Ea continuă să-l tragă de mână, îi dă cu piciorul peste găleată cu care se juca și-l bagă cu forța în apă, udându-l pe brațe și pe picioare cu apa rece ca gheața.

Noi toți ne uităm la întreaga scenă. Mie nu-mi vine să cred. Mi-aș băga mâinile în părul ăla întins cu placa și aranjat la milimetru și i-aș striga:

– Lasă copilul să se joace cum vrea el! Ce drept ai tu asupra lui?

Indiferent de sistem, omul face diferența. OMUL

Se vorbește mult la noi în țară despre sistemul educațional. Cum la alții e mai bine, la noi e totul praf. O fi, dar ca mamă cu un copil în învățământul de stat și cu altul la privat, vă pot spune atât: indiferent de țară, sistem sau copii, omul, omul de la catedră face toată diferența.

Un om educat, dedicat și responsabil face minuni și cu o clasă de 30 de copii și cu alta de 15. Și în limba portugheză și în limba română.

Pentru că baza, baza tuturor bazelor nu stă în sistem, ci în încrederea și asumarea cadrului didactic pentru profesia pe care și-a ales-o.

Sursa foto

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *