Concediu în 4, cea mai relaxantă vacanță de până acum

Citeam acum vreo 2 ani un articol în care se povestea cât de frumos este să petreci concediile alături de copii. Autorul era părintele unui singur copil de vreo 7 ani. Eu eram mamă a doi copii de 2 și 4 ani.

M-a lovit în moalele capului. Ce fericire pe capul ei să meargă în concediu cu copilul! Iar eu nu-mi doream decât un concediu cu soțul, să mă pierd pe străzi străine și pe plaje părăsite. Să prind apusul și răsăritul în același loc.

Oare nu sunt o mamă bună?

Și-a făcut loc în mintea mea nesiguranța. După încă ceva timp de mămicie aveam să-mi dau seama că mamele se împart în două grupuri majore: cele care cred cu putere că vacanțele se fac numai cu copiii și noi, restul, care mai îndrăznim să visăm la un concediu doar în doi.

Cei din urmă sunt mai puțini și recunosc mai greu. Căci mereu plutește în eter nesiguranța:

  • Oare nu sunt o mamă bună dacă-mi las copiii acasă?
  • Dar dacă doar visez, păcătuiesc?
  • Îi fac să sufere?
  • Le produc sechele pe viață?
  • Mă vor urî?
  • Mă vor ierta?
  • Cât de rea sunt pe o scală de la 1 la 10?
  • Mai rea ca vecina care le dă chips-uri?

Vacanța în 2, momentul nostru absolut

Anul trecut, prin iunie, am plecat împreună cu soțul meu într-un concediu în 2.

Ne-am rupt complet de realitatea din București, de locurile noastre de muncă, de responsabilități și programe bătute în cuie. Nu ne-am luat laptopurile și regula a fost strictă cu privire la telefoanele mobile.

Am vizitat 3 insule grecești într-o săptămână. Am căutat plaje sălbatice, ne-am închiriat ATV și ca doi eterni îndrăgostiți ne-am dus în direcția bătăii vântului. Am dat peste cea mai frumoasă plajă, Ftelia, am luat cine târzii și-am prins răsăritul în briza răcoroasă a mării. Am avut timp de noi, am retrăit momente din prima parte a relației noastre, am descoperit lucruri la celălalt pe care nici nu le cunoșteam, ne-am reconectat la un nivel la care nici un prânz în oraș sau nici un weekend la munte în doi nu ne-ar fi ajutat să-l atingem.

Ne-am făcut planuri de viitor și ni s-a confirmat că suntem făcuți unul pentru celălalt. Că suntem pe aceeași lungime de undă.

Cea mai relaxantă vacanță de până acum

Am identificat Insula Naxos ca una dintre cele mai potrivite să ne reîntoarcem cu copiii. Ne-am ținut de cuvânt, iar anul aceasta ne-am luat copiii și-am plecat înapoi în Grecia. A fost de departe cea mai relaxantă și frumoasă vacanță de până acum!

O săptămână nu am făcut altceva decât să stăm în apă, să ne jucăm, să mâncăm și să dormim. Nici de această dată nu ne-am luat laptopurile după noi, iar telefoanele au fost restricționate. Ne-am plimbat seara pe faleză, iar la 22 cădeam morți de oboseala.

Care-i diferența?

Într-un cuvânt, vârsta copiilor.

În mai multe cuvinte, situația se schimbă major când copilul începe să devină autonom. Cam în jurul vârstei de 4 ani.

Cea mai mare greșeală este să compari situația ta ca mamă de bebeluș cu situația unei mame de școlar, de exemplu.

Un bebeluș are nevoie aproape în permanență de atenția și prezența mamei. Pe când un copil de 4-5-6 ani este semi independent. Baza a fost deja pusă, e acolo, există ca un rezervor plin din care copilul își trage cât are nevoie, în timp.

Părintele care înainte trebuia să fie mereu prezent, atent și disponibil merge într-un plan 2 din care observă și acolo unde e cazul, intervine.

Anul acesta nu ne-am mai luat vacanță în doi. Astrele nu s-au mai aliniat, dar încă ne mai tragem resursele din experiența de anul trecut.

Pentru că uneori, e nevoie de una bună și asumată, decât de multe și incerte.

Sursa foto

 

 

 

 

By Published On: 20/09/2018Categories: Jurnal de părinte0 Comments

Share This Story!

Leave A Comment

Articole Similare

Toate Articolele

Produse

Vezi Magazinul