Fericirea are chipul tău

www.mamipetocuri.ro

Tatăl meu nu a fost cea mai implicată persoană în educația mea.

Dacă îl luai repede nici nu știa bine în ce clasă sunt sau pe cine mai am diriginte.

Dacă îi ceream voie să mă duc pe la vreo petrecere mă trimitea la mama, refuzând să-și asume responsabilitatea a ceva ce nu avea în control.

Dar acest tată pasiv, absent și de cele mai multe ori lipsit de răbdare a făcut un lucru esențial:

M-a iubit.

Așa cum poate un copil care tânjește după brațele unei mame îmbătrânită de necazuri, după un tată luat în pușcărie din cauza calului din ogradă. Așa cum poate acest copil, devenit adult, să învețe să trăiască cu monștrii copilăriei lui.

Iar așa cum a putut, mi-a lăsat mereu impresia că are încredere totală în mine.

De unde, dacă abia-mi amintesc prezența lui?

  • tata nu m-a vorbit niciodată de rău. Nici de față cu mine, nici în lipsa mea. Am fost mereu cel mai minunat copil, cel mai frumos, cel mai deștept. Mult timp am simțit că nu are dreptul de a se lăuda cu mine. Unde a fost când eu aveam nevoie de el? Unde? Azi îi resimt lipsa, dar îmi sprijin durerea de lucrul cel mai important primit de la el: iubirea necondiționată.
  • tata mi-a spus mereu că sunt frumoasă, eram perfectă așa cum eram. Asta m-a ajutat enorm în viața mea de femeie. N-am așteptat niciodată să mi se confirme fizicul, ci să fiu acceptată așa cum sunt: mai slabă, mai grasă, mai cu părul vopsit prost sau cu coșuri pe față. Sunt cine sunt.
  • tata se juca cu mine. Mă făcea avion, mă ducea în plimbare să spălăm mașina la baltă, m-a învățat să mă dau cu ski-urile pe Măgura la vale. Tata îmi cumpăra pepene și mă făcea fericită. Tata era voios în preajma mea.
  • tata se ținea de cuvânt. Se împrumuta din pușculița mea cu bani, dar mi-i dădea mereu la termen înapoi, cu tot cu dobândă. M-a învățat așa: să ai mereu un ban în plus. Banul economisit face pui.
  • tata ar fi făcut totul pentru mine. Tata mi-a sărit în ajutor când învățătoarea nu mă mai scotea din 2 și 4 la muzică, iar eu plângeam frustrată acasă. Tata se certa cu mama pentru mine. Tata s-a împrumutat de bani ca să-mi scot de majorat prietenii în oraș.

Sunt copilul interior al tatălui meu

Tata e bine. Stă la masă cu monștrii copilăriei lui. Zi de zi.

Și eu sunt bine. Acum. Sunt copilul interior al tatălui meu. Și-l iubesc. Ca să se iubească. Ca să facem pace.

 

 

 

 

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *