Sunt colecționar. Iar asta-i consumă toți banii mamei din portofel

www.mamipetocuri.ro

Dacă mi-ar fi spus cineva acum câțiva ani, pe când copiii erau mici, iar eu încă dețineam trofeul de mamă perfectă în vise și gânduri, că va veni ziua în care Stikeez-urile îmi vor programa lista de cumpărături, vor decide meniul zilei și îmi vor face stocul de șervețele de bucătărie, scobitori și șosete pentru următoarele trei ierni i-aș fi spus că e nebun.

Și aș mai fi adăugat:

– Cine, eu? Cred că nu mă cunoști! Eu, să dau banii pe prostii? Să-mi educ copiii în spiritul consumerismului? Ai mei nu vor face asta niciodată. Ai auzit? NI-CIO-DA-TĂ!

Dar precum vorba cântecului, niciodată să nu spui niciodată…

A fost suficient să intre copilul cel mare la școală ca la fix o săptămână să-mi fac deja abonament la Mega Image-ul din colțul străzii. Era colecția cu Star Wars.

Dar ce n-am cumpărat? Cereale, iaurt, fructe, semințe, bere, apă, pâine și apoi o luam de la capăt. Nici nu terminam de consumat coșul din ziua precedentă că a doua zi deja descopeream că ne mai lipsește ceva prin casă, doar-doar primim Stikeez-ul care lipsește.

O adevărată nebunie tare greu de gestionat.

O nouă zi, o altă colecție

A trecut cu o mare gaură în buget Start Wars. La nici o săptămână a intrat în viețile noastre colecția Micul Grădinar.

– Mami, hai la Lidl!

Și se știe că eu sunt fan Lidl.

– Mami, avem nevoie de ceva de la Lidl?

– Mami, mai îmi lipsesc 4 Stikeez, hai la Lidl!

Iar mi-am făcut stocul de orez basmati pentru următorii 2 ani, iar am cumpărat grisine pentru următoarele 4 petreceri, iar ciorapi, lapte și ouă, în cofraje de 30.

– Dublură, dublură, dublură, dublură……., se auzea în spatele meu în mașină.

– Mami, numai dubluri. Ce mai putem cumpăra de la Lidl?

Nici colecțiile nu mai sunt ce erau

Pe vremea când Lidl-ul era magazin la parterul unui bloc din Germania, iar părinții noștri strângeau bani o viață ca să-și cumpere o Dacie, soră-mea era mare colecționară de pix-uri, în condițiile în care primeai primul pix la primul tău loc de muncă și mureai cu același pix, plecând de la același loc de muncă. După câțiva ani, când a văzut că randamentul la fericire colecționând pixuri tindea spre 0 (zero), s-a apucat de colecționat creioane: în dungi albastre, verzi, roșii, mai lungi, mai scurte, cu sau fără vârf. Puneai mâna pe colecția ei, erai mort!

Eu colecționam surprize de la guma Turbo și timbre. Păi îndrăznea cineva să pună mâna pe clasor fără să mă întrebe? Mâncam o gumă Turbo o dată la două luni, iar un plic de timbre primeam numai dacă câștigam la concursuri literare. Aia colecție. Muncită și transpirată. Iar la final, se putea vinde și pe niște bani frumușei.

Dar iată cum, pentru copiii noștri niciodată nu e prea mult, prea scump, prea puțin util.

Perne, plușuri, dinozauri

Acum e promoție la niște plușuri la Petrom.

Doi saci de maimuțoi avem acasă. De la cei mai ieftini, la cei mai scumpi de la Imaginarium. Nimeni, dar absolut nimeni nu se joacă cu ei și nimeni nu le vrea cadou. Dar când trec pe lângă un Petrom, iese scandal:

– Eu vreau Soarele!

– Eu vreau Florea!

– Eu vreau Steaua!

– Iar eu vreau să scap de plușurile din garaj! Vă jucați cu ele?

– Nuuuuuuuuu!

Înainte de plușurile astea, a fost promoție la niște perne care nici măcar să te așezi pe ele nu erau bune. Prea rotunde, prea tari, prea bune de nimic.

Cu 20 de lei de-aici, cu 20 de lei de-acolo, cu tot orezul basmati și stocul de ciorapi, cred că i-aș fi putut cumpăra lejer lui Andre o bicicletă SH de care sigur se bucura mai mult. Sau o trotinetă. Sau o poartă de fotbal la care visează.

Copilul nostru, mașină de făcut bani pentru alții

Mă nimeresc la Carrefour.

– Bună ziua, doriți stickere pentru colecția de dinozauri?

Pentru că asta a ajuns copilul nostru. Un pilon important în creșterea profitului companiilor de larg consum. Poate chiar cel mai important.

– Nu, nu doresc. Mi-a ajuns colecția de Star Wars care stă aruncată în dulap. Iar copiii mei au învățat că a colecționa nu e să mergi la magazin, să plătească mama și să ai noroc să-ți iasă jucăria lipsă.

A colecționa este despre dedicare, perseverență și reziliență. Prin forțe și efort propriu.

A cumpăra de dragul promoției dincolo că e o cheltuială inutilă, transmite copilului mesajul că orice vreau se poate realiza fără nici un fel de efort și că părintele este în controlul meu. Ca să nu mai amintesc de faptul că descurajează rezistența la efort și stres. Orice lucru ce implică atenție, concentrare și implicare profundă îi va produce copilului disconfort și va avea tendința să aleagă lucrurile simple de făcut, sub nivelul lui de dezvoltare și mai ales cu o recompensă la final.

 

Sursa foto

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *