Masculul din fauna românească și femela sa

www.mamipetocuri.ro

Sunt la H&M, raionul pentru copii, și în timp ce stau cu nasul printre ciorapi și mă minunez că s-a făcut perechea 25 lei, aud undeva mai în față:

– Făăăăăăi, făăăăăăăăăăăăăăăăăi!

Ridic ochii cu o față din aia de parcă tocmai am vomitat prânzul chinezesc de seara trecută.

Un tolomac bărbat striga după soția lui.

Ea mă vede și rușinată (tot ea!) vine repede spre tolomac.

Un copil tușea lângă el.

– Nu vezi, proasta naibii, că tușește? Unde stai și te uiți ca prosta? Stai lângă ea că tușește.

Eu tot un pic ca ea mă uitam la circ.

Că dacă e să mă enerveze ceva, băi dar tare, e să văd tolomaci din ăștia care-și tratează nevestele ca pe cârpe.

Vai, vai, vai să nu dea Domnul să am vreodată putere să schimb ceva în familiile românești din țara asta.

Și-acuma-mi tremură mâinile de nervi.

Bun, deci, el, acest mascul feroce al pădurii subcarpatice stătea ca bovina lângă copilul care tușea și-o înjura pe nevastă-sa la doi pași de el că nu are grijă de copilul născut din spermatozoizii lui. Că el, masculul dobitoc al fermei românești, îi cade organul genital masculin (numit și pwlă) dacă își pune neuronul singuratic lipit de cwr să gândească:

– Băi, prostovane, tată care sunt eu pe pământul ăsta care nu știu cum de mă mai suportă, ce fac eu cu copilul care tușește?

Ea, pe de altă parte, această femeie dătătoare de viață și crescută în:

– vai, să-ți respecți bărbatul oricât de dobitoc este, sau

– așa e la noi, femeia are grijă de copii și bărbatul mănâncă semințe, sau

– e păcat să divorțezi și să-ți lași bărbatul că ajungi în iad

și câte alte tâmpenii din astea care-mi fac la propriu greață, ce face?

Ce știe ea mai bine. Tace

– Gata, gata, nu mai tuși, îi spune ea copilului care evident că nu se putea opri.

Dar voia să facă și ea ceva, să treacă umilința mai repede precum închizi apa la robinet. Să se simtă și ea utilă într-o haină de femeie proastă în care o îmbracă bărbatu-su în fiecare zi.

– Proasto, cum să se liniștească dacă-i spui să nu tușească! insistă el.

Că așa-i bărbatul, el știe să facă dar nu pune mâna că doar are o proastă ce l-a luat de bărbat.

Ea pleacă repede cu copilul la baie. De fapt, fuge dar nici ea nu știe. Își câștigă câteva minute de libertate ca apoi să se întoarcă în viața de mare umilință pe care a ales-o și-o acceptă zi de zi, ca pe un dat.

În loc de concluzie

Mi-au trebuit câteva minute și să ling o lămâie ca să pot finaliza acest articol. Și nu e o glumă!

Aș vrea să spun că-mi doresc să nu mai văd astfel de scene. Dar nu e în controlul meu.

Mi-aș dori însă ca nici o femeie din lumea asta să nu mai accepte să li se spună altfel, decât pe numele propriu. Să fie demne, să stea cu capul în față și să plece în primul moment când se simt jignite. În orice fel.

(Nu pot să nu-mi amintesc aici de o perioadă din aia despre care-ți spui tot timpul: cum naiba de-am ieșit cu ăla? – în care mă întâlneam cu un tip, aparent deștept, la facultate, care-mi dădea cadouri peste cadouri și care făcea glume de genul: cu ce parfum te-ai dat azi? Cu Givenchy? Haha, râdea și el ca tolomacul. Pentru că eu abia aveam bani de țigări, iar el avea și de Coca Cola. A trecut prima dată. A doua oară i-am zis să dispară urgent c-oi fi eu săracă, dar proastă nu-s. Drept dovadă că acum mă pot da cu un magazin întreg de parfumuri scumpe. Despre el nu știu, dar EU am contat întotdeauna în ecuația asta).

La final un îndemn: sunt atâtea variante de supraviețuire, încât – unde să mă duc? – nu mai este o scuză.

Acum, repetați după mine:

Nimeni, niciodată, nu are voie să mă facă să mă simt rău!

Și mai spuneți-o încă o dată împreună cu copiii voștri.

 

Sursa foto

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *