Freddie, Dina sau tu, la bază suntem toți oameni cu aceleași dureri, năzuințe și nevoi

www.mamipetocuri.ro

Dacă mă urmăriți de ceva vreme, probabil știți că nu prea scriu în trend, la modă sau ca să fac trafic pe blog.

Scriu ca să mă simt bine, scriu ca să transmit o idee din care cineva poate învăța ceva și rareori scriu la nervi. Mă rog, scriu la nervi, dar nu public. Pentru că la nervi se spun multe, iar cortexul prefrontal (cel cu care gândim) se blochează. De aceea când ești nervos, e mai bine să bei o cafea, să-ți pui o muzică bună, să scrii dar să stai în pătrățica ta până ți se reașază gândurile la loc.

Azi însă, vreau să scriu despre Freddie Mercury. Am fost la cinema și am văzut filmul. Dar nu despre film vreau să vă povestesc, poate doar să vă spun să mergeți, să nu-l ratați.

Ce-i face pe oameni excepționali?

Am fost la film și dincolo de toată povestea grupului care e destul de mult voalată, o scenă m-a pus rău pe gânduri: aia în care Freddie se duce la Brian și Roger și se propune ca vocalist.

Iar Roger îi răspunde:

– Nu cu dinții ăia.

Mie aici mi s-a oprit respirația. De parcă Freddie era copilul meu și aș fi vrut să-i iau apărarea, să-l protejez.

El însă zâmbește, face un demo excepțional și zice:

– M-am născut cu 4 dinți în plus, iar datorită spațiului am abitusul mai mare decât în mod normal.

Le întinde un număr de telefon, se întoarce și pleacă cu mersul hotărât și postură de învingător.

Postură care m-a urmărit dintotdeauna. El nici cel mai frumos, nici cel mai normal pentru perioada în care a trăit, nici cel mai onest, și totuși acest el mereu drept cu postură de învingător.

În zilele noastre, ceea ce a făcut Roger s-ar numi bullying. Dar ceea ce a făcut Freddie e ceea ce face diferența între a-ți cunoaște valoarea și restul.

Că Freddie Mercury este o legendă, în primul rând pentru capacitățile lui vocale, asta toată lumea o știe. Ca el probabil nu se va mai naște nimeni, niciodată.

Însă dincolo de o voce legendară, cum de altfel mai sunt și altele în industrie, Freddie este mai mult decât atât.

 Și noi putem fi legendari în viețile noastre.

Pentru că Freddie, Dina sau oricum v-ați numi voi, toți suntem oameni, cu aceleași drepturi, năzuințe și nevoi.

Da, unul cântă mai bine, altul scrie, altul face ciorba delicioasă. La bază, facem sau ar trebui să facem ceea ce ne place. Așa cum ne place.

Sunt căsătorită cu soțul meu de 8 ani și ne cunoaștem de 13. M-au atras multe lucruri la el, iar cel mai puțin a fost fizicul per total. Am mai spus: mi se părea mic de statură și prea brunet. Asta din urmă era de la bronz, urma să-mi dau seama vreo doi ani mai târziu, din poze.

Primul lucru însă care m-a atras și care m-a și intrigat a fost acela că lui nu i-a păsat niciodată de ce zice lumea. ABSOLUT DELOC!

Mi s-a părut incredibil ca toată lumea să-i spună:

– De 8 martie trebuie să iei cadouri, pe când era șef la o firmă de IT.

Și el să nu ia absolut nici un cadou, la nimeni pentru că el nu crede în asta.

– Dar, știi, aici, în țara asta așa se face.

– Dar nu e ceea ce mă reprezintă pe mine.

– Știi, acum ar trebui să-ți pui pantaloni de stofă, mergem la concert.

– Eu vreau cu blugi, că așa mă simt bine.

– Dar nu e ok.

– Cine zice?

– Acum, la nunta ta, în biserică trebuie să-ți faci cruce.

– Nu vreau.

– Dar așa se face.

– La mine nu se face așa.

– La naștere trebuie să dai bani.

– Eu nu dau.

– Așa se face.

– Eu nu fac.

Exemplele sunt foarte multe, de la obiceiuri ce țin de cultura noastră până la modul în care face afaceri.  Pentru că el crede atât de mult în judecata lui, încât nimic din ce spun alții nu contează. Și nu știu cât e noroc, destin sau întâmplare, dar lucrurile chiar funcționează așa cum le prezice. Iar când ceva nu merge, își asumă și merge mai departe ca să-i fie lui bine.

Mult timp, foarte mult timp l-am crezut încăpățânat, inflexibil și egoist. Mai ales când a refuzat să dea bani la asistenta cu care am născut.

Eu, care o jumate de viață am făcut ce-au zis alții, cum au crezut alții, ce făceau alții, și mai trist, cum simțeau alții.

Acum, cred că de la vârstă mi se trage, înțeleg că secretul este să crezi atât de mult în tine încât să-i faci pe alții să facă ca tine, să creadă în tine.

Nu-mi pasă ce zice lumea.

Fac ce-mi place.

Vreau să fiu fericit.

De ce să-mi pese de vârstă? Oricum nu poți face nimic ca să schimbi ceva.

Sunt cine sunt. Sunt cum sunt.

Dacă mor mâine, mor fericit că am făcut tot ce am simțit.

 

Întrebarea e: tu dacă mori mâine, mori împlinit că ai făcut tot ce ai simțit?

Eu nu, dar sunt hotărâtă să schimb acest lucru. Începând de ieri.

 

Sursa foto

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *