Când inima lui e ruptă, iar tu nu mai poți face nimic

www.mamipetocuri.ro

Când e mic și neajutorat, noi suntem mereu acolo să-l îmbrăcăm, să-i umplem farfuria, să-i citim, să-l distrăm.
Când cresc și nu mai e chiar totul în controlul nostru, vine uraganul.
Pe de o parte știm că trebuie să-l lăsăm să-și învețe lecțiile, pe de altă parte murim câte un pic pentru durerea lui.

Abia atunci se vede cât de matur suntem ca părinte, cât de responsabil am educat copilul de lângă noi.

 

E seară și mă îndrept să-l iau pe Andre de la școală. Parchez, mă vede, vine fericit spre mine.

– Mi-a fort super dor de tine! îi spun, îmbrățișându-l.

El nu răspunde, știu că el n-a apucat să se gândească la mine. Școala, doamna, prietenii mă surclasează în orele în care nu e acasă.

Conduc și mai trag cu ochiul la el, în oglinda retrovizoare. El mă vede și zâmbește.

– Mami, data viitoare când o să am bani, o să-mi cumpăr și eu ceva de la târg.

Eu nu înțeleg nimic.

– Data viitoare? Care dată viitoare?

– A fost la noi la școală un târg cu mâncare.

– Da, știu, am primit email.

– Și copiii și-au cumpărat de mâncare, iar eu n-am avut bani.

– Păi trebuia să-ți dau bani?

– Da. Ne-a spus doamna, dar eu am uitat să-și zic. Data viitoare n-o să mai uit.

Că mi s-a rupt inima în mii de bucăți, c-am rămas fără aer pentru câteva secunde și era să mor la propriu de durerea lui, e puțin spus. Îmi venea să dau timpul înapoi, să șterg totul cu buretele, dar nu se mai putea face nimic.

Am respirat de câteva ori, m-am chinuit să nu intru în defensivă.

Îmi era ciudă c-a uitat, îmi era ciudă că nu mi-a trecut mie prin cap să-i dau bani, îmi era ciudă că nu mi-a spus nimeni că trebui să-i dau bani.

Cum rezolv? Ce e de învățat? Există vreo lecție? Ce mai pot salva?

– Iubirea mea, și tu ce-ai făcut în timp ce copiii erau la târg?

– M-am dus afară, nu era nimeni, iar apoi m-am dus în clasă și mi-am așteptat colegii.

– Singur?

– Da, singur.

Abia mă abțineam să nu plâng.

– Și cum te-ai simțit?

– Rău. Dar acum sunt bine. Data viitoare n-o să mai uit. Și-o să vreau să-mi cumpăr orez cu lapte și-un biscuite.

Aș fi vrut să-i spun că-i fac eu tot orezul cu lapte din lume, mai bune decât toate orezurile posibile. Dar cu ce l-aș fi ajutat?

El voia atunci, cu colegii lui, iar lecția de a nu mai uita a fost înțeleasă.

– Îmi pare tare rău că s-a întâmplat așa, Andre.

– Apoi a venit Mara și mi-a dat 10 lei.

– De ce?

– Că i s-a făcut milă de mine.

– I s-a făcut milă sau i-ai cerut tu?

– Bine, i-am cerut eu.

– Și de ce nu ți-ai cumpărat nimic?

– Că se sunase și n-am mai apucat.

– Mâine să-i dai banii înapoi, te rog.

Mi-a revenit suflul. Copilul acesta pentru care aș fi murit de mila lui a știut cum să supraviețuiască. I-a trebuit ceva timp să-și urnească curajul de a cere, dar niciodată nu e prea târziu să-ți înveți lecția:

– atenție și concentrare continuă

– cere ajutorul în caz de nevoie

Când inima lui e ruptă, iar tu nu mai poți face nimic, nu fă nimic! Decât ascultă!

 

Sursa foto

 

2 Comments

  1. Sunt atat de delicate situatiile de acest gen….si e atat de usor sa gresim. Si e greu sa stai deoparte si sa-l lasi sa-si invete lectiile cand tu simti ca ti se termina lumea de mila lui….❤

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *