Nu sunt omul rezoluțiilor, dar las una pentru eternitate

www.mamipetocuri.ro

Nu sunt omul rezoluțiilor.

Până pe la 14 ani mi-am dorit o bicicletă care n-a venit nici până în ziua de azi. Dovadă că dacă obiectivul nu e realist sau încadrat în timp, mai bine te culci la 10 în noaptea de revelion.

Între 14 și vreo 20 de ani, mi-am dorit ”un băiat care să mă iubească fix așa cum sunt eu.” Am citat pentru că fix așa și spuneam. Puteți râde, dar numai cine cunoaște un capricorn în viață știe cât de greu pot fi înțeleși, mulțumiți și acceptați. Credeți că e simplu să-ți găsești perechea? Între noi fie vorba, am o bănuială că cei născuți în zodia capricorn am fost lăsați pe lume să le dăm o șansă fecioarelor care ar fi murit singure și nefericite, căutând pe cineva suficient de răbdător care să le asculte mofturile și criticile. Fiecare sac cu peticul lui, cum s-ar zice.

După 20 de ani

Și găsirea aparentă a ”băiatului care mă iubea fix așa cum eram eu” și zic aparent pentru că urma să-mi dau seama că iubirea, alături de așa cum sunt eu nu fac casă bună, decât în povești. Unde spui iubire, spui toleranță, acceptare și schimbare în puncte esențiale, în funcție de nervi și răbdare.

– Mă iubești?

– Da!

– Atunci du gunoiul!

– Mă iubești?

– Da!

– Atunci, plec singur cu barca în Grecia!

Mă rog, realitatea e puțin voalată, dar sigur ați înțeles cum stă treaba cu iubirea pe la alte case.

Cum spuneam, după ce m-a găsit iubirea pe la 4300 km distanță și-a venit și după mine înapoi acasă, semn că începusem să-mi setez obiective coerente sau i s-a făcut destinului milă de mine, depinde pe cine întrebi, pe la 30 de ani am devenit mamă. Se încheia anul 2011.

Păi și-acum, ce ne mai dorim?

N-aveam bicicletă dar aveam iubire, n-aveam canapea, dar aveam mașină, nu făceam ce-mi plăcea, dar aveam un copil. Cred că una peste alta eram câștigată. Așa că pentru următorii ani și încă un copil, rezoluțiile mele s-au limitat la: să ne fie bine, să fim fericiți și neapărat: noi să fim sănătoși.

Mi-aș mai fi dorit să dorm 8 ore legate și copiii să se joace singuri, dar sunt momente când o vacanță în Maldive e mai ușor de atins decât un somn adânc la tine acasă.

Așa că am rămas cu sănătatea și fericirea. Astea nu se demodează niciodată. Sunt mereu pe val.

– Ce-ți dorești pentru noul an?

– Să dorm 8 ore neîntrerupte în patul meu.

– Nu uita, obiective realiste.

– Bine, 6 ore.

– Mai gândește-te!

– 4?

– Ești sigură că asta vrei?

– Am înțeles unde bați. Pentru următorii 5 ani îmi doresc doar fericire și sănătate.

– Bravo! Bine ai venit în noul an!

Azi știu ce vreau

După ce am umblat prin viață ca să le dau un sens oamenilor din jur, am început pe la 35 de ani să mă uit și la mine în suflet. Și-am început acum 2 ani când pentru prima dată în viața mea, la 12, în noaptea de revelion am îndrăznit să-mi pun o dorință și să visez că o voi realiza. Dormisem 8 ore fără să mă deranjeze nimeni, deci eram curajoasă. M-a urmărit dorința un an întreg. Ca o pungă de Lotto cu brânză pe care puteam s-o deschid abia la final. Că nu erau 10 dorințe, era una. Una și bună, care rezuma atunci toată speranța mea de a mă dezvolta ca om și individ.

Și ce credeți? Am realizat-o. N-a fost schimbătoare fundamentală de direcții, ci doar a perspectivei în relație cu propria mea viață. Că fericirea stă în mâinile mele și că oricât de greu ar fi, niciodată nu trebuie să renunț.

Precum exercițiul cu făcutul patului: oricât de grea a fost ziua și plină de insatisfacții, atunci când te întorci acasă și vezi patul făcut, îți dă o stare de bine și de satisfacție că ai realizat ceva. Exercițiu pe care îl recomand să-l faceți și cu copiii.

Acum un an, am repetat povestea. Mi-am împrospătat lista cu lucrurile care contează pentru mine și-am ales unul pe care am vrut să-l duc la nivelul următor. Și l-am dus, atât pe vremuri de libertate cât și de restriște. Am renunțat la multe, am înghițit dureros cuvinte grele, mi-am argumentat alegerile, mi-am motivat deciziile, am căutat soluții, am pierdut nopți, am plâns, m-am luptat dar n-am uitat niciodată – unde vreau să ajung.

La revedere și bine te-am găsit!

Azi, închei anul de la nivel superior și se vede tare bine succesul. Îl văd doar eu, dar tare bine se răsfrânge asupra celor din jurul meu.

Se știe – când mama e fericită, toată lumea are o ciorbă caldă pe masă.

Iar la noapte, știu exact ce o să-mi doresc. Nu știu ce-mi aduce anul nou, dar știu sigur că voi face orice îmi stă în putere să-mi țin promisiunea față de mine.

E un exercițiu de voință, de implicare și iubire a propriei persoane. Nu știu câte vieți voi schimba până la final de nou an, dar cel puțin 4 sunt pe lista scurtă: a mea și a familiei mele.

De aceea merită tot efortul!

 

Sursa foto

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *