Nu vă mai bateți copiii!

www.mamipetocuri.ro

Nu știu câți dintre voi își bat copiii, dacă-și bat copiii, sper să nu, sper că data aia când le-ați dat o palmă la fund să fi fost doar o scăpare care nu s-a mai repetat.

Iar în cazul în care considerați totuși că bătaia e ruptă din rai, faceți un simplu exercițiu de imaginație: sunteți legați de mâini și de picioare iar cineva vă bagă cu forța pe gât linguri cu ciorbă. Și pentru că refuzați, că ciorba nu e pe gustul vostru luați o palmă la fund ca să nu vă mai moftoriți și data viitoare.

Nu v-am convins?

Vă mai dau un exercițiu de imaginație: sunteți în clasa a IV-a  și n-ați înțeles problema de logică de la matematică. Ați luat o notă proastă, iar acasă vă așteaptă o mamă de bătaie ca să vă intre bine în cap că școala nu e de joacă și că părinții se chinuie zi de zi pentru voi.

Exact cum se întâmplă și în lumea reală a adulților: mergem la serviciu, scriem un email greșit, iar șeful ne ia la bătaie ca să fim mai atenți data viitoare.

Sau avem o zi proastă la birou, venim acasă nervoși și trântim totul în jur, ca apoi să primim niște palme la fund ca să ne liniștim și să păstrăm liniștea în familie.

Sigur și vouă vi se întâmplă la fel

Dimineața, când duc copiii la școală îmi place tare mult să-i ascult pe băieții de la Kiss Fm. Sunt amuzanți și-mi încep ziua bine dispusă. Zilele trecute vorbeau de cazul unui tată de pe la Constanța (cred) care s-a filmat în timp ce-și bătea cei doi copii pentru a o face pe soția lui să revină acasă.

Sunt foarte multe probleme în situația descrisă mai sus, dar ceea ce m-a revoltat extrem de mult, atât de mult încât le-am scris mesaj pe WhatsApp a fost un ascultător care a intrat în direct și-a spus cam așa:

– Există o palmă – două pe care le dai cu scopul de a educa copilul și există bătaie în care nenorocești copilul.

Unul dintre cei doi prezentatori întreabă:

– Dumneavoastră ați văzut filmul?

– Nu, nu mă pot uita la așa ceva. Sunt și eu tată și m-aș enerva pe individ foarte tare.

În continuare credeam că cineva îi va spune că e complet greșit să crezi că există bătaie în scop educativ și bătaie în scop de maltratare.

Dar, nu!

Prezentatorul continuă:

– Dacă v-ați fi uitat, ați văzut că bărbatul își bătea copiii foarte rău. Nu vorbim de două palme.

Inspirăm, expirăm, inspirăm, expirăm

Să ne menținem calmul.

Dragii mei, NU EXISTĂ BĂTAIE ÎN SCOP EDUCATIV. Orice bătaie, că e o palmă la fund chiar dacă copilul n-a simțit-o, o îmbrânceală, o urecheală, orice tip de atingere care nu este îmbrățișare și nu este făcută cu drag este abuzivă. Și pusul pe scăunelul rușinii este abuz și maltratare, darămite două palme?

Și nu înțeleg cum nu se spune asta clar și răspicat pe un post public de radio. Cum poți să accepți, să te audă o țară întreagă spunând că există bătaie în scop educativ?

Când avem atâtea probleme cu violența domestică, când duduie internetul de povești cu educatoare care maltratează copiii, tu să afirmi și să accepți că există bătaie în scop educativ?

Autoritatea nu se impune, ci se câștigă

Bătaia induce teamă, scade încrederea în sine și respectul către autoritatea părintească. Sunt mamă de doi copii și știu cât e de greu să-i crești în zilele noastre, astăzi, într-o societate care dă pe dinafară de cursuri de parenting, cărți de specialitate și poze cu mame perfecte pe internet.

De cele mai multe ori e mai simplu să dai o palmă decât să-l iei în brațe în mijlocul unei crize.

Dar întotdeauna luatul în brațe, mai ales într-o situație de criză, va face minuni. ÎNTOTDEAUNA!

Nu există educație mai bună decât luatul în brațe.

Copilul meu cel mare, ieri, n-a vrut să-și facă tema. A dat cu caietul de masă, s-a supărat pe mine că nu-i dau tableta, mi-a strigat că-s mamă rea și să-l las în pace.

Aș fi putut lejer să-i dau vreo două palme, mi-ar fi fost mult mai simplu. Probabil l-aș fi liniștit pe loc, și-ar fi făcut tema, iar eu i-aș fi cumpărat o înghețată ca să ne împăcăm.

Pe termen lung, însă, i-aș fi scăzut încrederea în sine, i-aș fi hrănit frica de autoritate sau l-aș fi transformat într-un copil rebel care face ce vrea el, ca să se răzbune pe mine.

Iar eu nu vreau asta.

Eu vreau un copil care ajuns adolescent are capacitatea de a lua deciziile corect, atunci când eu voi avea influență minimă asupra lui. Nu vreau ACUM un copil obedient, vreau MÂINE un adolescent de încredere și echilibrat și POIMÂINE un adult fericit.

Vreau să am o bătrânețe liniștită lângă soțul meu și nu chinuită cu un copil care nu-și găsește rostul în viață.

Iar pentru asta nu-mi bat copilul, nici măcar nu-l ating decât să-l iubesc și să-l îmbrățișez.

În schimb, impun limite, clare și cu autoritate, care nu-mi sunt simplu de impus, dar e singura manieră de supraviețuire.

Nu știu ce va fi peste 3-4 ani, peste alți 13 sau 14, dar nimeni și nimic nu-mi poate spune că bătaia are formă educativă.

Nimeni și nimic! Oi face eu multe greșeli ca părinte, am și făcut deja vreun milion, dar niciodată nu-mi voi bate copiii ca să-i educ.

Ci din contră, în cele mai joase momente eu îi voi lua în brațe și-i voi iubi. Necondiționat.

Pentru că iubirea e gratis, psihologul e 200 lei/ ședința.

 

 

 

 

 

 

5 Comments

  1. De acord!
    Noi, sora mea și cu mine, n.am fost lovite, trase de par, plesnit cu papucii sau alte chestii când am fost mici, o singura data țin minte ca am venit acasă beata și mirosind a țigări, aveam 14 15 ani și mi.a dat mai mama câteva pe cocoasa… Si acum ma întreb de ce oare se vindea Busuioaca de Bohotin și tutun unui grup de fete care abia făcuseră vârstă de buletin…
    Acum am 2 copii, și 3 nepoate, din partea soțului, cea mai mica dintre ele (7ani) mereu face comparație între parintii ei și noi 2, suferă f mult pt ca se tipa la ea și pt ca o lovesc pt diverse chestii pe care le face…

  2. Inainte, doar știam că unii părinți sunt coercitivi în felul ăsta, poate că asa au învățat… Acum, efectiv le aud în parc vorbind. Mamă în oraș mic. Nu îmi vine să cred când aud, când le aud pe unele laolalta cu tigara-n mana sau nu – treaba lor, eu fumez cand am perioade de… chef, că n-o să zic de stres, doar nu fumez din vina cuiva- dar nu la locul de joaca pt copii, nu afara, acasa pe balcon, am locul meu unde ma mai furisez. Și le aud: lasa ca vezi tu acasa sau cum o mama îi spune celeilalte: ia sa vezi ce mi-a facut, da stii ce i-am dat dup-aia? What? Si se mai mira unii de ce nu-s prietenoasa în sensul de-a pierde vremea si de-a sta la taclale in parculet.
    Pentru că nu SIMT că am cu cine. Pentru ca nu am nevoie, nu am timp, eu adun acul floricele cu copilul meu si cu alte fetite nebagate-n seama, ascundem conuri pentru veverite, alerg dupa el, e duracell.
    Nu simt nevoia să mă integrez, asta e in ghilimele, uneori chiar plec trista cu Teo înapoi spre casă. Aud si văd lucruri care nu-mi plac. Îmi pot spune, ok, poate viata aici e mai stresanta si oamenii mai săraci decat la Cluj și…? Nu, nu pot gasi nicio explicatie in a te purta urat cu copilul tau.
    Și nu este usor să-mi manageriez un conflict in care el începe un tantrum adorabil în decibeli si chiar palme peste față când îl iau din parc dar trag aer in piept, stiu că nu isi poate controla acum emotiile, îi pun aceeași placa draguță, ne linistim intr-un minut. Restul se uita la mine ca la oala cu ciorba care da pe dinafara: de ce naiba nu opresti focul? sau ia uite ce-i face! Eh, le-as spune ca uneori si eu m-as tranti pe jos și-as cam țipa de nervi si oboseala dar n-o fac si ca nu trebuie decat cateva zile ca sa înveți să gestionezi crizele cu rabdare.
    Sigur ca mai strig si eu de spaimă când merge înspre soba sau te miri ce afara și nu apuc sa-l ajung, dar ii strig numele să se opreasca și merge pana pot zbura 🙂 Nu, nici eu nu pot să mă uit la un asa film.

    Apoi, copilul meu n-a vazut niciodata lovind pe cineva, acasa nu se pune problema iar pe alti copii iarasi, nu a fost cazul, TV nu vede, asadar inteleg ca furia din crizele spontane nu e impotriva mea. Nu a lovit niciodata alt copil, se joaca tare frumos cu strainii, nu trebuie să sar gandindu-ma ca da cu piciorul sau cu palma cand se apropie de alti copii.
    E greu. Dar e frumos. Oamenii care-si bat copiii nu citesc astfel de bloguri. De fapt, nu stiu ce citesc ei.

    1. Ce frumos ai scris, ce mă bucur că ai scris ❤️❤️
      Și eu am de multe ori prin asemenea trăiri, dar niciodată nu mă îndoiesc că blândețea mereu mă va ajuta în relația cu copilul meu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *