Tati e în spațiul lui, să nu-l deranjăm!

www.mamipetocuri.ro

Ori că m-am născut dimineață, ori de la prea multă cafea sau poate vreo gură de vin scăpată fără să știu de sarcină, ceva sigur s-a produs ca să-mi nu-mi priască zilele de duminică de când mamă m-am făcut.

Știți voi, ziua aia de duminică, pe care până și Dumnezeu a petrecut-o plimbându-se pe-un norișor, vizitând câmpurile de meri înfloriți, ar trebui să fie universal relaxantă pentru toată lumea.

Copiii să se joace în liniște, soțul să pregătească masa, iar mama să se relaxezi în cadă, cu o carte și-o cafea bună. Nu 5 minute, nici 6 sau 7, ci o zi întreagă de duminică.

N-ai să vezi așa ceva!

Cât sunt mici, na, sunt copiii mici, vor mâncare, au nevoie să fie schimbați, duși în parc, soțul doarme că a fost schimbul trei, iar tu oricum nu faci nimic că stai acasă.

Realitatea e că nu faci nimic pentru tine, pentru că stai acasă. Dar asta e temă pentru un foileton.

Când copiii mai cresc, fiecare ieșire din casă e o cursă contra cronometru. Trebuie duși la școală înainte de 8 că altfel nu-i mai primește doamna învățătoare la oră, să alergi la birou ca să ajungi înaintea șefului sau să nu întârzii la ședință, să prinzi verde la semafor sau tramvaiul în stație, să ai mâncare făcută sau diseară ai încurcat-o cu copiii după tine la magazin și din astea de mamă căreia i-au crescut copiii și aparent, totul va fi mai simplu. În visele noastre!

Apoi, ce să vezi? Copiii cresc și mai mult. Vorbesc articulat, se îmbracă fără ajutor, unii deja își citesc singuri poveștile, alții își fac temele, minune coborâtă de la Dumnezeu în timp ce el și-a terminat plimbarea liniștit pe norișor. Noi încă n-am trecut de capitolul 1 din cartea începută acum 5 ani. Dar n-a zis nimeni că lumea-i dreaptă și corectă.

Cresc copiii și mai mult, se trezesc singuri în weekend, duminicile încep să miroase a liniște, cafea și flori de măr. Hai că ne-a zărit și pe noi Doamne-Doamne!

Mâncarea-i făcută de ieri, cui nu-i place să-și facă ochiuri, hainele-s spălate tot de ieri, cine vrea să și le calce, deci a venit momentul acela mult visat să stea și mama cu cartea-n mână sau cu telefonul pe Facebook, nu judecăm că toate-o facem, în timp ce ne relaxăm în baie, cu ușa închisă (și nu încuiată, da?) și înghețata în mână.

– Mamiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii, mamiiiiiiiiiiiiiiiiiii, unde ești?

– La baie!

– Taie-mi, te rog, un măr.

– Sunt la baie, taie-și singur!

– Nu pot, hai, te rog, taie-mi tu!

– Tu nu înțelegi că sunt la baie? Du-te la tati! răspunde mama iritată în timp ce iese din baie cu cartea sub braț. A trecut de capitolul 2. Uite-l acolo? Îl vezi? Stă pe canapea și se uită pe telefon. De ce trebuie să vii mereu la mine? Am și eu o treabă.

– Tatiiii e…cum să spun…..e în spațiul lui acum, delimitează copilul cu brațele în aer, un spațiu imaginar dar destul de încăpător ca nu cumva să se claustrofobieze săracul tati.

– În spațiul lui? Exact, spațiul lui în care nu face nimic. Spune-i lui!

– E spațiul lui de relaxare, să nu-l deranjăm!

– Păi și spațiul meu?

– Tu lucrezi mereu, poți să te oprești să-mi tai un măr!

Mama și când nu face nimic, tot trebuie să facă ceva

Îi ții 9 luni în burtă, îți cresc membrele ca la dinozauri, țâțele ți se umflă ca două mingi de plajă, te doare fiecare bucățică din tine, sufletul când plânge, inima când îl doare ceva, nu poți dormi dacă el nu doarme, nu poți mânca dacă el nu mănâncă, citești biblioteci întregi ca să știi cum să-i vorbești, cum să te comporți și cum să faci și mai bine și mai conștiincios totul ca la final:

momentul lui să fie al lui, iar momentul meu să fie al nostru.

Păi și cu ziua aia în care toată lumea, toată lumea, se relaxează, cum rămâne?

– Tati mă pune să-l tai eu, pe când tu……îl tai tu.

Așa că, hai să-l lăsăm pe el în spațiul lui, iar tu, din momentul tău de relaxare taie un măr.

– Mulțumeeeeesc, mamiiii! Ești cea mai bună!!!!

– Unde rămăsesem? Așaaa, capitolul 3….

– Mammiiiii…….

 

Sursa foto

 

 

 

 

 

2 Comments

  1. Mey, eu nu am înțeles niciodată cum vine asta cu cititul în baie. Păi nu se udă paginile cărții? Asta ar fi blasfemie. În rest, îmi sună cunoscut…nu mai știu de unde după o lună și jumătate de stat prin spital, pardon, de “vacanță”. 😀

    1. Pai apa e jumate din cada, restul spumă și mâinile pe dinafară. Așa am văzut în filme, că eu nu citesc în cadă, ci pe jos, lângă calorifer :))) Hai, că abia te așteptăm la o cafea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *