Noi stăm în chirie. Da. Noi nu mai vrem nimic al nostru

www.mamipetocuri.ro

Avem trei ani de când stăm în chirie. Nu că n-am avea casa noastră, ba avem, doar că vine o zi în care ceea ce ai nu te mai satisface. Nici spațiul, zona sau mobilierul. Nu știu cum sunteți voi, dar eu nu am nici o teamă ca azi să stau într-o casă și mâine în alta. Probabil mi se trage din copilărie când părinții mei au schimbat vreo 3 case și eu vreo 4 școli până am plecat la facultate. Mama zice că nu-i mai trebuie alta mutare, eu în toamnă mă voi muta din nou.

De ce-am ales să stăm în chirie?

Poate că mă întrebați și ce avantaje sunt, dacă sunt.

Ca în orice alegere întotdeauna exista plusuri și minusuri. Noi ne-am mutat la casa în care stăm acum din două mari motive: era mai aproape, pe atunci, de serviciul soțului meu și avea curtea pe care ne-o doream pentru copiii noștri. Azi, e mai aproape de școala și grădinița copiilor, puțin mai departe de serviciului soțului pe care între timp și l-a schimbat, iar eu în continuare lucrez de-acasă și mă simt de multe ori exilată. Asta fiind un minus.

Tot la categoria minusuri, în zona unde stăm noi fără mașină ești mort. Primul magazin e la 20 de minute de mers pe jos și tot ce vezi în jur sunt vecini și-n rest câmpie.

Partea bună e că te simți ca în pădure. Te bucuri de liniște, cartierul în care locuim este închis cu portar, iar copiii se pot duce la vecini, în parc sau se pot juca pe stradă sau în curte fără să-i supraveghez eu constant. Exact ca pe vremurile copilăriei noastre când ieșeam în fața blocului singuri, cu prietenii.

Când stai în chirie ai libertate totală de mișcare. Azi poți fi aici și mâine să pleci fără grijă în partea opusă dacă te muți cu serviciul sau cu școala copilului. Apoi, poți să te bucuri de orice beneficiu îți poate oferi un spațiu nou, o curte verde. Nu ești limitat la casa ta unde iubești mobila, dar și-ai schimba aragazul, îți plac lustrele dar visezi la o curte mai mare sau la un dressing în camera ta.

Casa noastră cumpărată acum mulți ani cu credit pe-o viață nu ne-ar putea oferi nici într-un milion de ani beneficiile pe care le avem acum, într-o casă închiriată. Nevoile se schimbă, visele se transformă.

Când ne-am cumpărat casa nu ne doream decât să fie aproape de metrou și să fie relativ nouă și întreținută.

Când ne-am mutat în chirie visam să aibă curte verde iar acum visăm să plecăm de aici, într-un apartament mai mic, dar confortabil.

Mergem spre minimalism.

Ați înnebunit?

O să ziceți, probabil. Spuneți-o, fără probleme. Mulți ne-o zic în față.

Poate că am înnebunit. Sau poate am ajuns să mă bucur de toate pe care le-am visat încât mi-am dat seama că nu mai vreau să-mi petrec anii udând gazonul, tunzând iarba, făcând șmotru în 4 camere și două băi, sau plătind pe cineva s-o facă, ca eu să ce? Să mă bucur de curte 5 minute pe zi, pentru că atunci când se lasă seara s-a dorm la un serial de 20 de minute la TV?

Nu, mersi.

Acum, vreau timp pentru mine. Să citesc pe balcon sau în parc, să mă duc cu copiii la plimbare și la întoarcere să citească în camera lor, să fac mâncare și să citesc din nou, să scriu sau să visez.

Nu mai vreau grădină de întreținut, geamuri de șters și haine de împachetat.

Vreau timp pentru mine și-un apartament cu minim necesar. Vreau să economisesc bani ca în curând să plec să vizitez lumea largă.

Simțul proprietății

Cică asta ar fi motivul pentru care toată lumea vrea casa lui. Cu credit pe 30 de ani, dar să știm că plătim pentru casa noastră și nu pentru a altuia.

În secolul cunoașterii și a informării vă invit să înlocuiți acest simț al proprietății cu simțul economisirii.

Adică, în loc să vă spuneți că vreți să vă luați casa voastră, spuneți că vreți să vă investiți banii. E o chestiune de relație cu bunul cumpărat. Proprietatea implică ceva ce-i al tău, al tău, al tău și pe care nu-l dai la nimenea, e o chestiune personală, pe când investiția e de viitor: pentru tine, pentru copii, pentru un trai mai bun la bătrânețe. Investiția îți dă libertate, pe când proprietatea te obligă să fii acolo, prezent, oricum ai fi.

Simțiți nuanța?

Noi avem multe proprietăți, dar sunt investiții. Al nostru, al nostru probabil e doar mașina mea care-și pierde valoarea pe zi ce trece. Restul, e mereu pe plus. Pentru c-am decis ca pe noi să nu ne lege pereții, mobila sau un TV cu nu știu ce diagonală. Noi vrem libertate să ne bucurăm de viață, să călătorim, să investim în educația copiilor.

Noi stăm în chirie. Da.

Noi nu mai vrem nimic al nostru.

 

Sursa foto

 

 

 

 

4 Comments

  1. Cuvintele tale mi-au mers direct la inima! Cam pe aici se învârt și gândurile mele. Poate că e doar tinerețea care vorbește, însă deocamdată e bine așa. Până la urmă, nu aduc casa cu mine in mormânt. 🙂

  2. Inteleg perfect ce spui referitor la casa mare si curte…traiesc acelasi lucru. Doar ca e a noastra :))) si mi-e tare greu sa iau decizia asta de a o lasa…si la fel de greu imi e sa o si intretin 😑

    1. Oh, da, și mie mi-a mâncat niște ani întreținerea la casa noastră. Dar nici cu asta în chirie nu mi-e rușine , de aia vrem să ne mutăm la apartament. Sper să mă pot acomoda …..:)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *