Când împărțim aceeași cameră, fericirea își face culcuș între noi

De câte ori citesc articole prin care mamele numără anii în care dorm împreună cu copiii în același pat și în paralel, articole în care părinții divorțează pentru că s-au răcit relațiile dintre ei, mă tot întreb dacă nu cumva cele două experiențe au o legătură comună.

Nu am pretenția să trăiesc într-o lume perfect coerentă, dar recunosc că mi-ar plăcea să întrevăd luminița de la capătul culoarului.

Avem așadar pe de o parte mamele care au pierdut șirul anilor în care dorm împreună cu copiii, fapt ce nu le afectează relația pentru că sex poți să faci oriunde în altă zonă din casă, cu puțină atenție, așa cum declară ele. De exemplu, în baie în timp ce tati face duș, iar mami bagă la spălat cu ușa încuiată.

În paralel, îmi imaginez că bărbații sunt plecați la bere cu băieții plângându-și amarul că s-au săturat să facă sex o dată pe lună, pe muțește, în timp ce ei fac duș, iar mami bagă la spălat cu ușa de la baie închisă.

Pe cealaltă baricadă, aud despre relații care nu mai funcționează, în care părinții se despart, ori nu mai găsesc interes în persoana de lângă ei. El se simte abandonat, mama e prea ocupată cu copilul, serviciul, casa și recunoașterea profesională și-atunci cel mai bine pentru toată lumea e să-și vadă fiecare de viața lui.

N-am văzut femeie moartă de singurătate cum nici bărbat decedat din cauza lipsei de activitate!

În schimb, am văzut femei triste, supărate, neîmpăcate, precum bărbați dornici să-și găsească pe cineva alături.

Sexul e o nevoie fiziologică de bază

Cel puțin așa susține Maslow, în piramida nevoilor umane. Nu voi discuta aici despre măicuțe, preoți sau călugări care aleg abstinența. Pe aceștia îi consider excepții și nu fac subiectul acestui articol.

Oricum ați numi acțiunea de interschimbare a fluidelor din corp nevoia de sex e precum cea de mâncare sau apă. Că la unii e mai intensă și la alții mai puțin e o realitate precum unii mănâncă mai mult, alții mai puțin, unii sunt mai pofticioși, iar alții mai puțin.

Totul pleacă de la creier.

Totuși, cică nu s-ar muri din lipsă de sex dar nici cea mai calmă persoană nu devii dacă ultima dată când te-ai întâlnit cu El Zorab la adăpat a fost pe ascuns, în baie, cu poza voastră de la nuntă-n mână.

Cred în dormitul împreună cu copilul, de altfel am și scris despre asta, atâta timp cât relația soț – soție nu este neglijată. Și nu mă refer neapărat la sex nebun pe pereți, pe pat și sub pat.

O relație între doi oameni implică și sex, dar și timp și ascultare

Realitatea înconjurătoare e că trăim pe repede înainte. Timpul zboară, lucrurile se întâmplă cu viteza luminii, ACUM prinde sensul unei milisecunde, viața ne trece printre degete, iar la final nu mai vrem să știm cu cine îmbătrânim ci dacă am fost un părinte bun: le-am lăsat ceva copiilor, i-am dus la școală, le-am dat mașină, mâncare și haine curate.

Rolul nostru de părinte prinde puteri supraomenești. E totul sau nimic. Suntem în stare să ne vindem sufletul pentru o bucățică de plajă curată pentru copilul nostru. Cunosc părinți care au făcut împrumuturi la bancă pentru a cumpăra copilului ultimul model de telefon ca să nu se facă de rușine la școală.

Iar la schimb, dau rolul meu de soț sau de soție. Nu mai e de timp să-l iau în brațe pe cel de lângă mine, pentru că e nevoie să plec la muncă s-aduc salariul acasă să plătesc împrumuturile, nu mai am timp să dorm lângă el sau ea pentru că un copil plânge de frica întunericului, nu mai am timp să schimb două vorbe și 3 glume cu omul fără de care acum 5 ani nu puteam trăi pentru că am de făcut mâncare și de dus gunoiul, de spălat haine și apoi de întins.

Toate treburile de peste zi, rutina și oboseala duc la final să mă simt ca într-un mic paradis alături de brațele copilului meu.

Am simțit-o și eu de fiecare dată când am adormit lângă copii, auzindu-le respirația și simțindu-le mirosul cel mai dulceag din lume. Niciodată n-am simțit împlinire mai mare ca atunci când am dormit lângă ei.

Dar și cuplul e parte din mine, omul cu care am făcut minunile din viața noastră, cel care mă iubește și mă așteaptă: azi, mâine, 2 săptămâni, 3, o lună…..

Cel care mă susține și mă încurajează, care e mereu prezent și miroase bine, e și el parte din noi și din familie. Iar relația dintre noi are dreptul la câteva minute împreună.

Nu cred în altă poveste, nu cred în relații care se consumă în baie pe întuneric, decât dacă vă plac la amândoi spațiile mici și înguste.

Și nici în povestea în care soțul așteaptă că doar trebuie să înțeleagă că mama e obosită, pentru că atâta timp cât mama e soție, iar soția e om, omul are nevoie de atenție, tandrețe și iubire.

Cred în timpul nostru, în privirea aia sexy, în miros de parfum și duș, în brațe puternice și piele pe piele fină.

 

***Iar dacă mai vreți să continuați lectura, vă invit să comandați cartea Destin de mamă, care nu dă sfaturi și nici povețe, ci doar relaxează părinții obosiți, seara. De fapt, vă face să râdeți.

 

Sursa foto

 

 

By Published On: 20/08/2019Categories: Cuplu & relații, Stil de viață0 Comments

Share This Story!

Leave A Comment

Articole Similare

Toate Articolele

Produse

Vezi Magazinul