Weekend pe litoralul românesc. Dincolo era mai ieftin….

Dacă am vorbit de Bulgaria, Sunny Beach unde am stat 4 persoane, 6 zile, 5 nopți la all inclusive cu 2100 lei și mi s-a spus că fac publicitate la bulgari în loc să vorbesc frumos despre România, am să vă povestesc acum despre weekendul nostru la Mangalia.

Am stat 3 zile, 2 nopți la un hotel de 5 stele, pe faleza Mangaliei, cu mic dejun și prânz inclus. A fost o invitație pe care am onorat-o, că în mod normal weekendurile noastre la mare nu ajung nici la jumătatea sumei de 2700 lei atât cât ar fi costat acest sejur dacă l-am fi rezervat pe booking.com.

Inclusiv Portugalia.

Hotelul pe dinafară arată impecabil. Oamenii de la recepție, până la cei de la piscină foarte respectuoși, mai puțin doamnele de la restaurant care te-ar fi trimis direct acasă cu un șut în fund ca să nu le mai deranjezi și data viitoare. Tipologia omului mediocru ajuns șef în funcție.

Aș spune tipic românesc, dar mă abțin.

În afară de 2 angajați români cu care am putut să ne înțelegem perfect, restul erau nepalezi, nevorbitori de limbă română sau engleză. Până a priceput băiatul cu așternuturile că noi avem doi copii care mișunau pe lângă noi:

– Ooooo-ne and twoooooo!

Și că avem nevoie de douăăăăăă cuverturi și douăăăăă perne ne-a trebuit vreo 10 minute și 2 drumuri dus – întors de la cameră la debara cu așternuturi și invers.

Apoi, băiatul de la piscină nu înțelegea neam că tot ce-mi doresc este să știu dacă există și o piscină interioară, pentru că cea de-afară era ca Atlanticul pe timp de iarnă.

– Vreți să comandați ceva? mă întreba el într-o engleză stîlcită.

– Nuuuuu, vreau să știu dacă aveți pis-ci-nă închisă, IN- DOOOR. Și arătam piscina și un acoperiș, dar nimic nu se aprindea în ochii lui.

– Mami, de ce faci așa cu mâinile?

– Că băiatul ăsta simpatic nu înțelege nimic.

– A zis că are?

M-am lămurit căutând pe internet că nu are.

În rest, tare simpatici, după cum spuneam.

Dar și mai simpatic decât el a fost domnul de la paza parcării. Un moldovean get-beget, săritor și tare vorbăreț. Într-o seară, pe când Andre era tare obosit, l-am luat în spate vreo câteva minute de mers, de la mașină până la hotel.

– Uăi, da șî rușâni(e) mari, io-ti la sora ta cum mierji pi jos.

– Mami, ce înseamnă bușănie?

– Nu e bușănie, e rușine mare….

Pe afară e vopsit gardul, înăuntru leopardul.

Siiiigur a fost spusă când a deschis un român primul hotel de 5 stele la mare.

Camerele micuțe, dar frumoase și elegante. Lucruri de calitate, nimic stricat sau nelalocul lui, paturi comode și perne moi. Produsele de frumusețe mereu înlocuite, păreau calitative, s-a făcut curat în cameră și prosoapele au fost schimbate.

Dar cum ieșeai afară din cameră, pe balcon, o imensitate de terasă ți se deschidea în față care cuprindea întreaga faleză. Minunată priveliște, dacă măcar o dată s-ar fi măturat de praf și gunoaie, iar scaunele ar fi fost șterse de praf.

Eu știu că nu e simplu să menții curățenia pe o terasă uriașă când bate briza dinspre mare, dar ce vină am eu și de ce-aș plăti un sac de bani dacă nu e totul curat până la ultimul colțișor?

Pe mine nu m-a afectat foarte mult că eu nu vin la mare să stau pe balcon să privesc valurile, dar nici nu e corect să plătesc un preț de 5 stele și să primesc balcon de 1.

La plusuri majore adaug cu drag mâncarea. Dimineața am avut de toate, salamuri, cereale, lapte cald/ rece, cafea bună, ouă de trei feluri, puține fructe dar compensau cu altele. Prânzul, la fel, pentru toate gusturile și mâncare proaspătă. Ce mi-a lăsat un gust amar au fost tacâmurile şi paharele prost spălate. 3 furculițe am scos numai eu din zona de tacâmuri pentru că erau murdare cu resturi de mâncare, iar dintr-un pahar am băut apă până când a apus soarele și-am reușit să văd că era murdar cu pulpa de portocală de la un posibil fresh.

Pe cuvânt că am vrut să chem un nepalez dar în ce limbă să vorbesc cu el? Și apoi, chiar am avut o jenă că mă simțeam ca și cum îmi făceam singură țara de râs.

Am pus și eu toate furculițele deoparte, pe masă, cu tot cu pahar, să le vadă cineva și cu puțin noroc să ia aminte.

Plaja privată, separată de restul printr-un gard, îmi dădea impresia că sunt la grădina zoologică iar nisipul, un fel de piatră mărunțită ți se lipea de picioare și te colora în alb. Am avut prosoape curate și gratuite, dar servicii de bar contra costul unei cine formidabile în buricul Bucureștiului.

Jur împrejur o pustietate tristă. Într-un colț se vindeau niște gonflabile, mai încolo cafea la dozator, apoi niște chinezării la prețuri uriașe și mai apoi porumb fiert.

Pentru copii am găsit o saltea gonflabilă simplă, 10 lei/ 10 minute și un carusel care avea cel puțin 100 de ani, cam cât avea și moșul care-i purta de grijă.

O mixtură de eleganță și sărăcăcios ce numai la noi în țară cred că poți vedea. O delimitare clară între bogat și sărac, lipsindu-i miezul, echilibrul, de altfel, atât de gustos.

Eu nu prea mi-am găsit locul. Nici în țarc, dar nici printre gunoaie. Mai avem un pic de lucru ca să fie ca afară: și putem începe cu dat gardul jos, pus nisip de nisip, măturat balcoanele frumos și spălat vasele cu spor.

Apoi, am putea fi îndreptățiți să încurajăm vizitele la Marea Neagră din țara noastră.

Până atunci, ne facem vacanțele acolo unde ne simțim bine și ne găsim locul.

Ce mi-a plăcut cel mai mult: camerele, mâncarea.

Ce nu mi-a plăcut: plaja, cu totul, stațiunea.

M-aș mai duce? Nu

Raport calitate/ preț: prra scump.

 

Sursa foto

 

 

 

 

 

 

 

By Published On: 13/09/2019Categories: Stil de viață0 Comments

Share This Story!

Leave A Comment

Articole Similare

Toate Articolele

Produse

Vezi Magazinul