Pe locuri, fiți gata, start la căciuli și la pufoaice!

www.mamipetocuri.ro

N-a scăzut bine temperatura afară că s-a și dat liber la căciuli și geci matlasate.

Sunt ani buni de când mă tot întreb și nu înțeleg, de unde li se trage unora și nu puțini deloc, frica asta existențială de frig și disperarea de a îmbrăca copiii până în dinți la primele grade mai răcoroase.

Ieri dimineață erau afară vreo 10 grade, iar mai mult de jumătate dintre copiii cu care m-am întâlnit aveau pufoaicele pe ei. Părinții îmbrăcați decent, dar copiii, aceste ființe cărora li se reduce capacitatea de a simți frig/ cald pe propria lor piele erau pregătiți pentru o iarnă extremă în mijlocul toamnei.

Să nu răcească, copilul

Din nou, nu știu exact ce stă la baza motivației părinților când au impresia că îmbrăcatul exagerat al copilului vine automat cu sănătatea la pachet.

Din experiența mea de părinte, de copii de 8 și 5 ani, care nu poartă căciuli decât dacă bate vântul rău afară, adică în medie de vreo 2-3 ori pe iarnă, fac baie în apă super rece în timpul verii în ocean, nu alerg după ei cu medicamente la primul strănut sau la primii muci, sunt în colectivitate de la 11 luni și totuși, adunat nu fac 10 zile de stat bolnavi acasă.

Care e secretul? Nu cred că există vreo soluție magică pe care am descoperit-o în timp ce îmi beam cafeaua dimineața, cu copiii fără căciuli la 0 grade.

Am încercat însă, pe cât am putut:

  1. să-i încurajez să-și verbalizeze nevoile: ca să nu ajungă acum, la 5/ 8 ani să nu bea apă pentru că nu e mama să le amintească să bea apă, să nu știe cum să se îmbrace potrivit fără să mă întrebe pe mine dacă-și pun hanorac sau nu. Bineînțeles că e muncă de ani de zile în spate. E clar că un copil de 1 an nu știe că vrea apă, dar încurajat să-și identifice nevoia de sete și încurajat să ceară, iar mai apoi să-și pună singur apă în pahar e un proces natural de dezvoltare către un adult independent. La fel și cu frigul, dacă îl oblig să se îmbrace așa cum consider eu și nu cum se simte el confortabil nu fac decât să creez un copil perfect  funcționabil în funcție de nevoile mele și nu de ale lui.
  2. să-i imunizez în luna septembrie cu produse naturale după o rețetă dată de un medic homeopat pe când mergeam cu Beti la tratament, pentru dermatită.  Aceasta e o discuție super complexă, unii zic că nu e nevoie, alții, ca mine, consideră că e bine venit orice ajutor în beneficiul organismului ca să-l menținem sănătos.
  3. să accept că fiecare răceală, otită și vomitat, că ne-am confruntat cu toate, vin să întărească organismul și trebuie tratate precum un oaspete neinvitat căruia îi este foame și vrea de mâncare. Tratați-l ca pe voi înșivă și veți surprinși pe termen lung de beneficiile lui.
  4. să le ofer hrană sănătoasă. Poate că pentru unii dintre voi nu are nici o legătură, însă hrana fără E-uri, fără chips-uri sau potențiatoare de aromă face casă bună cu sănătatea organismului, în general. De fapt, totul, dar absolut totul: atenția, concentrarea, performanța, randamentul și tot ce ne mai dorim noi de la copil pleacă de la o hrană și un program de masă și somn sănătos.
  5. să le ofer atenție, iubire, prezență. Din nou, poate că pentru unii nu are legătură, și da, poate nu are cea mai mare legătură, dar organismul dacă nu se simte iubit și acceptat va răspunde cu muci, otite, amigdalite. Iar dacă copilul vine deja cu o bază de hrană mai puțin sănătoasă și cu părinți care nu au disponibilitatea de a oferi timp și atenție pe cât are copilul nevoie, să nu vă mirați că acesta va sta mai mult acasă cu muci decât va merge la grădiniță. E o reacție absolut normală de a-și cere drepturile de copil. E un fel de a spune: ”Mami, vreau cu tine, privește-mă, sunt aici!”

Și dacă totuși, simțiți că mai aveți nevoie de încă un îndemn de a închide căciulile și pufoaicele până spre decembrie, încolo, ascultați ce zice domnul doctor:

Sursa foto

2 Comments

  1. Dina, hai că la faza cu apa m-ai lovit. Ii ofer copilului meu și timp de calitate și atenție , vorbit cu el multe, nenumărate ore de explicat , povestit și citit de ce e bine sa … A mers la restul, dar la apa și la curățat nasul … Deloc. Ceva sfaturi?! Te îmbrățișez!

    1. Să le luăm pe căprării:
      Apa: nici la mine nu e simplu, nici acum. Daaaar, progresăm de când face fotbal cel mare. I-am povestit zilnic despre cum organismul are nevoie de apă, are cărți de anatomie, deci să tot fie vreo 3 ani de când suntem în povestea asta. Acum, la școală TREBUIE (e cu trebuie) să bea 2 sticle de 0.5 l apă. Dacă nu le bea, le bea acasă cu mine. E un fel de obiectiv, și e tare fericit când îi iese.
      Suflatul nasului: aproape mereu îi pun apă de mare și am și pentru asta o poveste, evident 🙂 am un tratament naturist pentru muci, care e dulceag și le-am tot spus, mai mult lui Beti că cel mare șterge fără probleme, că degeaba ia medicamentul (care nu e, dar așa îl numim) dacă nu șterge nasul. E ca o parte din întreg. Iar la final îi pun cremă la nas că zice că o doare 🙂
      Cam așa e la noi, la voi cum e?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *