Iubirea e să-i accepți celuilalt defectele

www.mamipetocuri.ro

– Eu n-o iubesc pe Beti! a strigat Andre când tocmai ne așezasem să luăm cina.

Mie mi-a stat, oare pentru a câta oară?, inima în loc.

Nu există pe lumea asta lucru mai important decât copiii mei să se înțeleagă între ei. Asta, evident, după sănătate și lucrurile de bază, nu mai intru în detalii că le știți: mâncare, sănătate, siguranță.

Beti n-a avut nici o reacție pentru că la nivelul lor de înțelegere, iubirea e sinonim mai degrabă cu înțelegerea dintre frați: iar ea tocmai se băgase în fața lui la spălat mâinile, la baie, așa că era de așteptat o asemenea reacție din partea lui frate-su.

Ta-su, în schimb, om adult și cu definițiile clare a făcut ochii maaaaari ca orice tată care-și regăsește propriile glume și ironii în copilul cel mare și emoțiile în copilul cel mic.

Am citit mai demult într-o carte, că în astfel de situații n-ar trebui să negăm sentimentul fraților, ci din contră, să-l acceptăm pentru că acesta vine dintr-o frustrare care mai degrabă trebuie rezolvată decât băgată sub preș.

– De ce  spui că n-o iubești pe Beti? l-a întrebat ta-su curios.

– Nu-mi place pentru că plânge, țipă și se spală pe mâini înaintea mea.

– Din câte îmi amintesc eu și tu mai plângi din când în când.

– Nu mai spun de țipat, când nu îți dau tableta, adaug eu exemple concludente.

Rămâne câteva secunde pe gânduri, caută argumente:

– Dar nu atât de tare ca ea.

– Poate că tonul ei e mai înalt și deranjează, dar crezi că e corect să spui că n-o iubești?

– E ca și cum aș spune că nici eu nu te iubesc pentru că țipi sau că nu dai gol la fotbal. E corect? Nu e, pentru că eu și mama și Beti te iubim oricum ai fi. Oricât de tare ai țipa și ai plânge și te-ai supăra. Pentru că iubirea e mai presus de orice ai face, cum ai face. Iubirea e să-i accepți celuilalt defectele.

– Așa cum eu îl iubesc pe tati chiar dacă nu s-a bărbierit, clarific eu discuția.

Beti era fericită. I se reconfirmase iubirea, oricum, oriunde, în orice fel. Chipul lui Andre se lumină. Și lui i se reconfirmase iubirea ce i-o purtăm.

Iar ca să încheiem apoteotic, l-am pupat zdravăn pe Cris și i-am spus:

– Iar asta-i iubirea supremă. Să-l pup pe tati, să mă înțep, chiar dacă nu și-a făcut barba!

xxxxxx

Zilele trecute, în contextul în care ne pregătim să ne mutăm cu casa și mai departe de oraș, îi spun soțului meu:

– Auzi, mă gândeam că după ce ne vom muta, să ne organizăm mai bine cu lista de cumpărături.

El îmi răspunde cu un zâmbet.

– Ce ți se pare amuzant?

– Tu și organizarea în aceeași propoziție nu vă potriviți deloc. Sună ciudat!

– De aceea am vorbit la plural! Eu vin cu ideea și tu organizezi.

 

Pentru că iubirea e să-i accepți celuilalt defectele, nu-i așa?

 

Sursa foto

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *