Și eu sunt o supereroină. Care se trezește de 4 ori pe noapte, merge la serviciu, mănâncă ce apucă și uneori reușește să fie calmă cu copiii.

www.mamipetocuri.ro

Ultimul unfollow pe care l-am dat pe Facebook cuiva a fost pentru că nu mai pot să văd oameni care dorm 4 ore pe noapte, duc dimineața copiii pe la școli sau grădinițe, muncesc 8 ore minim și dau randament maxim, vin acasă și-o pun și de-o ciorbă, se joacă și cu copiii în parc, citesc și povești de noapte bună, curăță bucătăria, spală rufe, calcă cămăși iar la culcare-și pun și lenjeria aia sexi pentru o noapte de neuitat cu bărbatul în pat. Apoi, postează public ca și cum secretul succesului stă în alea 4 ore de somn și 12 ore de muncă sisifică.

Știți ceva? Eu nu mai am nici timp să citesc și nici energie să înghit astfel de realizări

Mamele astea vin din filmul ăla în 3 părți la care se uită fii-miu, Incredibilii. N-au nevoie de somn să fie calme și bine dispuse, mănâncă bio și fără E-uri în timp ce respiră, au timp și să citească și să scrie, și de job și de copii și de bărbat și de casă. Eu, pe lângă ele, sunt râma care încearcă să supraviețuiască după ce-a tăiat-o trenul în două.

Și nu că n-aș știi că nu e adevărat, că nu are cum să fie. Că de aia avem cap să gândim și minte să filtrăm judecata. Că suntem toate mame și om fi toți diferiți cu copii diferiți, dar baza e tot aia. Că s-au făcut studii, mii, și toate spun că omul are nevoie de măcar 6 ore de somn ca să funcționeze în parametrii normali. Și nu există și citit și scris și serviciu și mamă și bărbat și mâncare și serviciu, și răbdare și înțelegere, toate în aceeași zi, într-un echilibru perfect.

Că de când femeia a născut copii și copiii plâng noaptea nu s-a mai pomenit mamă care să se trezească de 2-3-4 ori pe noapte și a doua zi să fie super energică și calmă și răbdătoare și randament cu 10 pe linie. Poate o zi, maxim două că e sub efectul vitaminelor luate cu pumnul dar din a treia zi, o găsești dormind în fotoliu. Și să n-o trezești că n-o să fie calmă, pe cuvânt de mamă trecută prin povestea asta.

Și mai e ceva. Că nu e adevărat e una, dar ce mă enervează și mai mult e mesajul transmis. Adică, numai așa, dându-te de 3 ori peste cap și mâncând bio în mașină se poate ajunge acolo unde îmi doresc?

Așa greu? Așa complicat? Păi în loc să motiveze mamele cu moralul plecat pe câmpii, obosite și de cele mai multe ori confuze în a găsi drumul către echilibru, mai mult le demoralizează.

Mamelor acestora le spun că eu dacă nu dorm 6 ore sunt cel mai urât vis al tău, răbdarea e dusă pe pustiu, iar randamentul e cât să îmbrac un copil în ciorapi și să-l trimit în șlapi la școală, iar pe celălalt fără costumul de fotbal în ghiozdan Și asta cu 3 cafele minim în sânge.

Deci în ritmul ăsta n-aș putea niciodată să egalez mama din Invincibilii 3

Și eu sunt ocupată, alerg și eu din când în când, am zile când nu mai reușesc să mănânc, dar sunt departe de a fi la randament maxim și cu răbdarea în limite normale. De bărbat nici nu mai spun, că mă știe după privire și tace toată seara numai să nu intru în conflict cu el.

Da, mamele pot face multe și diverse în același timp. Practic, noi am inventat cuvântul multitasking, în timp ce amestecam cu-o mână în mâncare și cu cealaltă măturam. Dar de aici s-o transformi în super femeia care se trezește de câte 3-4 ori pe noapte într-una care dimineața e energică și gata să dărâme recordurile la pregătit copiii pentru școală, concentrată pe treburile de la serviciu și răbdătoare acasă, la final de zi e filă ruptă dintr-o realitate paralelă și pe care eu refuz s-o (mai) cred.

Sunt și eu o supereroină. Când insist să dorm 8 ore pe noapte, chiar dacă nu-mi iese de fiecare dată, când citesc 3 capitole din cartea preferată în loc să mă apuc de făcut mâncare la copii, când mai țip la ei și trebuie să-mi șterg păcatele cu un cal, când nu lucrez la nici un super mega proiect schimbător de vieți dar sunt atât de obosită că parcă am lansat rachete în spațiu.

Într-o lume în care succesul e să faci cât mai multe într-un timp cât mai scurt, eu prefer să fac cât mai puține într-un timp cât mai lung. Ca o înghețată pe care o savurezi cu fiecare celulă din corpul tău, ca pe un om pe care-l iubești ascultându-l fără să știi când a trecut timpul.

Să iau lucrurile mai încet, să mă bucur de oamenii care lasă 2 ore de muncă asiduă pentru o cafea cu mine la telefon sau la mall, să alerg mai puțin după alții și să fac sport mai mult pentru mine.

Supereroii care se dau peste cap de 3 ori și salvează oameni de la înec într-o secundă sunt numai în filme.

În realitate, supereroii își fac timp să vadă oamenii care se îneacă într-o secundă. Și dacă au învățat să înoate când n-au mai alergat după alții, o să-i poată și salva.

 

 

Sursa foto

 

 

 

9 Comments

  1. Bună Diana,
    Am înregistrat e-mailul meu pentru a putea primi si citi alte gânduri ale tale.
    Mi-a plăcut mesajul care incerci sa-l transmiți cititorilor/mamelor
    Mi se pare ca aceste mame/părinți sunt atât de competitivi încât nu-si dau seama și extind pe proprii copii planurile lor de succes. Acest lucru îi va stresa si totodată in mod indirect starea de stres se trasmite si ca sa-ti cresti copilul liniștit și calm e o altă provocare a parintelui din societatea de azi.

    Mă bucur sa ma descopar in alte persoane precum persoana ta.
    Multumesc!
    Salutări si nunai bine!
    Mariana

  2. Am citit articolul tau cap-coada, si ma regasesc in el 100%!
    Nu dau nume, ca nu e frumos…dar tare mult as vrea sa stiu cum arata de-a dreptul impecabil mamele cu 2-3 copii, cum au ele timp ele sa faca enspe mii de lucruri pentru ele, pentru familie, pentru prieteni, cum ajung la sala de fitness si au rezultate spectaculoase in timp record, pe care le etaleaza …si mai au si timp zilnic de minim o sedinta foto cu care umplu FB si IG…

    1. Eu știu un singur lucru și sunt convinsă de el – că undeva, pe undeva, ceva scapă. Ori la relația cu soțul, la copii, la FB sau la sală, nu ai cum să le faci pe toate bine. Unde e profesie, nu e familie, unde e familie și profesie e un bărbat care te ajută, așa, wonder woman e doar în filme, după cum spuneam. Restul e doar impresia unei vieți minunate de care eu sunt sătulă s-o mai văd etalată 🙂
      Te îmbrățișez.

  3. Ah, mi-a mers la suflet articolul asta!
    Sunt cinica de fel si nu mai „pun botul” de mult la tablourile perfecte de familie, la povestile cu cele candidate perfecte la titlul de mama-sotia-femeia anului.
    Dar sunt totodata extrem de autocritica si parca mereu mi-as cere mai mult in relatia cu cei dragi, nu raportandu-ma la altii, ci la mine.
    Si este reconfortant sa mai vezi in contextul asta si cate o sclipire de sinceritate, vulnerabilitate si luciditate ca aici.
    Asa ca multumesc pentru asta.
    (Apropo, foarte fain si articolul cu mama din Lidl – 🙂 )

  4. Mi-a placut articolul, dar incearca sa scrii cu cati “i” trebuie. Nu vreau sa o fac pe criticul de-aiurea, dar asa ar fi frumos.
    In al 3-lea paragraf, “nu ca n-as sti” si “parametri normali”.
    Numai bine! Toate suntem la fel de mame, la fel de eroine! 🙂

    1. Pe cuvânt de mamă care-și învață copilul să nu mintă că eu văd doi de ”i” la fiecare în parte. Poate e prin altă parte și nu văd eu?
      Mersi mult, oricum, apreciez orice corectură. Îmi mai scapă și mie.

  5. :)) Poate doar cocaina ajuta mamele astea, dupa care le ingroapa. Dar pentru Social Media toate suntem eroine si daca n-avem mostenitori..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *