Destin de mamă. Cartea

www.mamipetocuri.ro

Când mi-a trimis tehnoredactorul manuscrisul final sub formă de carte, nici nu am putut deschide documentul de emoție. L-am ignorat așa cum ignori un email puțin important. Îl lași ”necitit” ca să nu uiți complet de el, dar nu-l citești în acel moment pentru că ești ocupat cu altceva.

Doar că eu nu eram ocupată cu nimic altceva. În ultima lună, viața mea survolează finalizarea și lansarea cărții mai ceva ca avioanele de războaie căutând teritorii noi.

Un sentiment complet nou își făcea loc în sufletul meu, un amestec de teamă, emoție și necunoscut îmi dădea o stare de neliniște. În ce m-am băgat? Oare o să o mai scot la capăt?

La câteva ore distanță, lângă emailul cu manuscrisul în format de carte apăruse și coperta finală.

M-am uitat câteva secunde lung la el, muream de curiozitate să văd cum a ieșit. Sunt 6 luni de când lucrez la copertă. Ba o vreau caricatură, ba cu mama singură pe fotoliu, apoi pe canapea, după aia alăptând, lipsea tatăl, l-am așezat și pe el puțin speriat, iar după toate astea, am decis să o iau de la capăt cu o fotografie.

Știți voi, dacă nu o simți….

Acum, aveam două emailuri unul lângă celălalt care mă propulsau într-o secundă pe un teritoriu complet necunoscut. Am oxigen? Apă?

Am deschis fotografia, iar ecranul telefonului s-a umplut de imaginea mea, zâmbind larg sub expresia care lua naștere acum 3 ani fără să știe că duce cu sine numele visului meu:

Destin de mamă.

– Ce faci, plângi? M-a întrebat soțul meu uitându-se mirat la mine.

– Hmm…nu…sau da…

Îmi ștergeam lacrimile pline cu fond de ten și nu putem gândi altceva decât:

– Abia ce-am pierdut 10 minute să mă aranjez și eu puțin, acum arăt mai rău de cum m-am trezit.

– Ce-ai pățit? Mă întreabă el.

Habar nu aveam ce să-i răspund. Mă cuprinsese o emoție ciudată că tot ceea ce era doar în capul meu, la nivel de imaginație: cartea cu ilustrații pentru mamele care au nevoie de încurajări și pentru tații care nu-și înțeleg soțiile, coperta, oamenii care au lucrat cot la cot cu mine s-o scot la capăt, nu mai e doar în capul meu. Ea chiar există așa cum visezi toată viața să te întâlnești cu peștișorul auriu ca să-ți îndeplinească o dorință și el apare în dreapta ta.

– Stai așa? Tu nu ești doar un vis, din capul meu?

– Nu.

– Hm….păi….eu nu știu ce să fac cu tine. Te-am dorit atât de mult încât am uitat să-mi imaginez cum ar fi viața mea când tu chiar o să apari.

Acum, ce urmează?

Când scoți o carte pe cont propriu, abia în acest punct îți dai seama cu adevărat de implicația alegerii făcute.  Ești complet în beznă, nu cunoști drumul și trebuie să iei toate nisipurile mișcătoare la pipăit ca să ajungi la luminiță: corectezi manuscrisul, imaginile să intre bine în pagină, ortografia, fonturile, titlul să fie pe 2 rânduri sau pe unul singur?, cu negru sau cu roșu, mai accentuat sau mai în ceață, pe coperta din spate cine face recomandările, cine o printează, cine ia ISBN-ul, în fine, muncă titanică pentru cine a crescut copii în ultimii ani și a scris emailuri numai în Times New Roman cu font de 12.

Balul, masa și felicitările

Dacă mă întrebați de lansare, știu sigur că aceasta va fi în a doua parte a lunii martie, după data de 16 martie, în locația aceea perfectă pe care n-am găsit-o încă. Nu că aș fi eu prea pretențioasă, ci pentru că majoritatea sunt ocupate. Dar voi programați-vă o ieșire în oraș cu fetele și cine știe, poate și cu băieții, și vă dau eu de veste cât de repede voi putea. Ca atunci când uiți că ai rezervare la film pentru că n-ai mai ieșit din casă de 3 săptămâni, te îmbraci și pleci nepieptănată că nu mai pupi data viitoare cinema numai cu bărbatu.

Fix așa și cu lansarea mea. În ultim caz, vă invit la mine-n curte și tot o să ne vedem cumva.

În plus, de săptămâna viitoare o să puteți putea comanda cartea on line, în format print și ebook, odată ce plata cu cardul va fi activată.

Mi-am mai făcut o cafea, cel mare e plecat cu ta-su la fotbal, cea mică zdrăngăne o chitară.

Sunt fericită și mi-e teamă.

N-am mai ajuns niciodată pe drumul ăsta.

De necunoscut mi-e teamă.

Exact ca atunci când se naște un copil și nu știi cum va fi.

Dar știi că ești fericită.

 

 

 

14 Comments

  1. Bravooooooo!!! Coperta arata asa cum e #destindemama, nimic altceva nu ar fi fost mai bun! Te felicit pentru puterea pe care o ai sa treci peste toate obstacolele! Iti doresc la cat mai multe editii scoase!!!

  2. Cine ar fi crezut ca toate se vor concentra în această direcție minunat țintita…. mult succes iar bucuria și împlinirea sa nu.ti lipsească în toată această călătorie….Doamne ajuta!

  3. Abia aștept sa o citesc doar ca să îmi confirm eu mie ca nu trec singura prin aceasta realitate minunata și epuizanta de mama. Desigur, stilul tău încă ma cucerește, asa ca fie ca ajung la lansare, fie ca nu, cartea va fi a mea.
    Felicitari și respira, this is IT!!!

  4. Te-am descoperit recent si ma delectez cu articolele tale grozave😘. Cind esti mamă cititul e un lux, asa ca trebuie sa fie ceva care sa merite.In ora de somn intre copt chestii si dushul zilnic mai bag un articol, precum episoadele din sex@and the city, in vremurile tinere😆😆.Succes in tot ce ti propui, esti o scriitoare veritabilă. Astept cartea, sa o cadorisesc mamicilor, pe care le-am zapacit cu citate din articolele tale.Pupici dragi din Timisoara!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *