Coronavirusul ne pune la încercare. Cât de mult ținem la noi și la semenii noștri? 

www.mamipetocuri.ro

Evit să scriu despre lucrurile care țin prima pagină a ziarelor, asta și pentru că sunt destui care țin prima pagină a ziarului, numai eu mai lipseam. Pe de altă parte, stilul meu de a face haz de necaz de multe ori nu se potrivește cu lucrurile serioase spre dramatice, așa că, de multe ori mă abțin.

Nici cu coronavirusul acesta nu mi-e rușine. Am evitat să-mi spun părerea, tocmai că bănuiesc că sunteți sătui de părerile altora.

Plus că, se știe că nici o părere nu e mai importantă decât cea a medicilor, a celor avizați să aibă o opinie și cunosc cât de cât, situația.

Eu, care abia rezist la o transfuzie de sânge, ce părere să am?

Cu viruși sau fără, viața merge înainte

Azi tocmai am plătit integral sejurul în Egipt de Paște. Probabil n-am înțeles nimic sau am înțeles atât de bine încât nu mi-e frică de bau-bau.

Dacă chiar o să mai plecăm, asta numai Dumnezeu știe și depinde numai de cei care vin din zonele afectate și acceptă indicațiile persoanelor avizate: să se auto – izoleze, să meargă la medic la primele simptome de boală, iar noi, restul, să aplicăm minimele condiții de igienă: să ne spălăm conștiincios pe mâini.

Hai că nu-i chiar așa de greu, mai ales acolo unde avem apă curentă și dozator de săpun cu senzori. Mai greu e de cei de la sate, unde apa încă se mai cară cu găleata de la fântână, iar WC-ul e în fundul curții. Aceia au o scuză, măcar noi să facem diferența.

Dacă ar fi să fac poezie acolo unde mișună panica, aș spune că epidemia, pandemia de Coronavirus vine ca să ne încerce capacitatea de a fi umani, de a ne respecta aproapele, bătrânii și cei care ne-au dat viață. Ne pune față în fața cu imaginea omului dezbrăcat de strălucire și realizări, de roluri sociale și conturi bancare, rămânem noi înșine, ceea ce suntem după ce cade cortina.

Va veni ziua când sănătatea va fi cel mai de preț lucru pe care-l poți deține

Dacă n-a venit deja.

Nu cred că întâmplător a început totul în China. Dacă dați rapid o căutare pe google veți vedea că cea mai mare cantitate de glutamat monosodic, acea iarbă chinezească cum i se mai spune în popor, adaosul acela alimentar din mâncarea de fast food, sosuri, chips-uri, tot ce înseamnă mâncare procesată, chiar și din sare, ca să dea gust bun și să mai cumperi și data viitoare este consumată în China.

Și nu trebuie să fii medic ca să înțelegi că orice tip de boală, oricât de puțin contagioasă, are sorți de izbândă într-un organism cu imunitatea fragilă. Iar glutamatul e tot ce poate fi mai rău într-un produs alimentar. Afectează sistemul nervos, duce la obezitate și complicații corelate cu aceasta.

Desigur, poate să nu fie acesta motivul principal, dar e clar că vine pe un teren sensibil al chinezilor iubitori de adaosuri nesănătoase în mâncare.

Când o mare parte din alimentația ta se bazează pe produși chimici, la ce tip de boli te aștepți?

Sper să n-am dreptate, dar la cum sunt mall-urile pline de tineri care înfulecă Mc Donalds și KFC, în curând Coronavirusul va fi mic copil pe lângă ce complicații de boli vom experimenta.

Cunosc personal cazuri de tineri care se îmbolnăvesc din-te-miri-ce, infecții și bacterii care apar de pe-o zi pe alta, de nu știu medicii de unde să apuce problema. Întrebați-i ce mănâncă și veți găsi cauza. Apoi, soluția, e mai greu de identificat. Asta-i problema omenirii de astăzi. Unde-i vaccinul?

Cine suntem noi cu adevărat atunci când lumea se prăbușește în jurul nostru?

De mâine stăm acasă. E un pic panicoasă știrea pentru mine, pentru că asta înseamnă să pun pauză la absolut tot ce fac și să gătesc de 3 ori pe zi, să mă joc cu copiii, să fac lecții, să citim și mai ales să evităm să ieșim în spații publice.

Eu măcar am noroc că stau cu ei acasă, dar sunt alții care n-au variante decât să-și ia copiii cu ei la serviciu sau să-i plaseze la bunici, deja aflați în zona de risc.

Copiii mei n-au nimic, nici măcar răciți nu sunt, nici în Italia sau prin alte țări n-am fost și totuși, ne supunem regulilor oricât de mult ne-ar displăcea.

Nu despre asta e vorba când vine vorba să trăim într-o societate, să ne pese de aproapele nostru ca de noi înșine?

Eu n-am nici o vină că Nea Gigel a fugit cu ultimul bilet de avion din Bergamo acasă, în România fără să anunțe autoritățile, nu? Și nici Nea Gigel nu e vinovat că prietenul lui italian, Francesco i-a strănutat în față în timp ce-i povestea aventura lui din China. Și totuși, le acceptăm la toți greșeala ca și cum ar fi fost a noastră. Noi, cei care ne protejăm cu toate armele: gătim mâncare sănătoasă, cheltuim multișor pe mezeluri neglutamate, ne dăm peste cap să ajungem la puiul de țară nehormonat, dar iată că vine peste noi puhoiul chinezesc și avem de ales: între a fi umani sau pe cont propriu.

E și asta o alegere. În funcție de fiecare cât poate.

Eu aleg să pun sănătatea mai presus de orice. Și când zic orice, chiar mă refer la orice. Nu cumpăr de mâncare orișice, nu mâncăm în oraș decât foarte rar și la restaurante relativ cunoscute, gătesc mereu mâncare proaspătă, merg la sală, îmi fac analizele recurent, duc copiii la medic o dată la 6 luni, cer păreri avizate la situațiile pe care nu le înțeleg, am 3 medici cu care mă sfătuiesc, nu dau medicamente după ureche dar nici nu le folosesc în exces.

Când m-am decis să merg la sală anul trecut în toamnă, dar am văzut nota de plată pe un an de zile, mi-a căzut puțin fața. Soțul meu intra în al treilea an de abonament, iar pe mine mă mustra conștiința că ce-o să facem noi cu gaura asta în buget.

Pe de o parte mă enerva că el cheltuia banii pe trainer personal fără nici un stres, pe de altă parte eu nu puteam face la fel. Când m-a văzut așa muncită mental, mi-a spus:

– Sănătatea ta nu are preț. Mai degrabă nu-ți mai cumperi pantofi decât să renunți a mai face sport!

De aia mă duc la sală. Nu că e un moft, că mi-e greu de nu mai pot să mă motivez de trei ori pe săptămână. Mă duc pentru că nimic nu e mai important pe lumea asta decât sănătatea noastră.

De mâine stăm acasă. Tot de aia. Pentru sănătatea noastră și a celor de lângă noi.

Coronavirusul ne pune la încercare. Cât de mult ținem la noi și la semenii noștri?

 

Sursa foto

 

** Pentru o seară liniștită după o zi obositoare de treabă, comandă cartea Destin de mamă. 
Nu-ți va face masaj la picioare dar sigur te va binedispune.

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *