Activități pentru copii izolați și părinți relaxați

www.mamipetocuri.ro

Da’ cred că nu e părinte în țara asta și în altele vecine care să nu se întrebe în această perioadă:

– Eu ce mai fac cu copiii acasă?

Și nu că n-am fi plini de idei, nu, nu suntem sau dornici să ne lărgim aria de activități, hmm așa și-așa, dar totuși nu e simplu să stai efectiv închis în casă, fără să vizitezi un parc, să te plimbi cu bicicleta, să te pierzi prin oraș.

Câte lucruri poți face închis în casă cu copiii timp de 2 săptămâni, ca să nu zic mai multe?

O să vă spun din capul locului că faptul că am doi copii apropiați de vârstă mi-a ușurat în perioada asta viața. Se joacă împreună direct proporțional cu cât se și ceartă, asta-i clar, dar una peste alta, am momente când pot să stau relaxată să beau o cafea iar ei să se joace împreună liniștiți.

Iar pentru mine asta-i aur curat!

Provocarea e atunci când cu cel mare trebuie să fac teme, iar cea mică încă nu e la școală. În cazul acesta, ori desenează lângă noi, ori îi scriu pe un caiet de matematică unele calcule simple și cu ajutorul degețelelor le rezolvă. Sau pe un caiet de română să transcrie cuvinte simple. E foarte încântată pentru că se simte inclusă în grupul școlarilor.

În timpul liber, însă, încerc să-i antrenez în tot felul de activități că altfel i-aș pierde în fața televizorului sau a tabletei și n-aș mai scoate-o la capăt. Nu știu la voi cum e, dar la mine după 60 de minute de tabletă eu nu mă mai înțeleg cu ei. Cel mare începe să facă crize de nervi din te miri ce, în condițiile în care el este copilul calm, iar cea mică îmi cere dulciuri până mă face la creier.

Ca să nu ajung la extreme, le mai pun câte un film, ieri am văzut Aladin dublat și ne-a plăcut extraordinar de mult, eu mai apuc să bag și la spălat, mai beau și-o cafea, mai citesc și-o pagină dintr-o carte și alternativ,

facem și următoarele activități:

1. Prima și cea mai plăcută activitate a noastră este gătitul împreună, încă de când erau mici. Orice ține de partea cu aluatul, pâine, sărățele, colaci, de curând chiar și clătite, înghețată, copiii sunt oamenii mei de bază. Ei cântăresc, amestecă, sting drojdia, taie sărățelele, eu mă ocup doar de partea cu cuptorul. La final, satisfacția muncii lor este inegalabilă!

2. A doua activitate la fel de plăcută ca prima este orice ține de alergat prin casă. Jocul preferat din toate timpurile este ca eu să-i alerg prin casă, să-i prind și să-i fac plăcinte. E un joc inventat de mine acum vreo 4 ani, tot în disperarea de a nu mai avea ce să fac cu ei în vacanțe. Îi prind, acum, fiind mai mari e și mai greu dar și mai distractiv să-i prind pe amândoi, să îi țin prizonieri pe canapea, și cu o mână să le pun zahăr și cu degetele le fac precum picăturile de ploaie pe spate, apoi le pun ulei și îi mângâi pe tot corpul, apoi ouă și le sparg în cap, și tot așa, la final îi gâdil și-i mângâi ca și cum aș frământa aluatul, îi pun la cuptor și-apoi îi mănânc pe amândoi cu poftă. Baza e gâdileala, iar ei se distrează maxim.

3. Un alt joc mai activ este ”rațele și vânătorul”Eu stau ca o mamă obosită pe fotoliu, dar ei nu știu asta, și cu o minge din aceea de pluș, micuță, arunc spre ei care sunt așezați la o distanță de aproximativ 1 m sau cât vă permite vouă spațiul cu intenția de a-i nimeri. La 3 atingeri se schimbă rolul. Se distrează maxim pentru că fac tot felul de scheme să nu-i ating, eu mă fac că ratez, apoi mă strâmb la ei, îi sperii și tot așa. Cel mai mult am jucat asta vreo 2 ore fără oprire. Apoi am cerut pauză 30 de minute care mi-a fost aprobată.

4. Tot din categoria jocurilor active vine bătaia cu mingi. Într-una din camerele lor, ne-am făcut un zid din cutii. Ei stau sub masă, eu de partea cealaltă, ne-am împărțit muniția: mingi de plastic, micuțe și am început să ne batem cu ele. Apoi, eu am luat ostatic pe unul dintre ei, am fost plătită în mingi extra și apoi am invadat spațiul lor și i-am mâncat de vii. N-a mai rămas nimic din ei.

5. Baie în cadă. Nu cred să fie copil căruia să nu-i placă să se bălăcească în cadă. Aici, la noi, e mai complicat că fiecare vrea să facă singur pentru a avea mai mult spațiu. Până la urmă își unesc puterile și inundă baia. Măcar durează totul 1 oră și mai pot și mamele respira.

6. Șotron: pe o zonă fără covor din casă (eu nu am covoare deloc), pe gresie sau parchet, am făcut din benzi de scotch un șotron. E parte din casa noastră, când vrem să ne jucăm e suficient să eliberăm zona și să aruncăm cu piatra. Mă rog vorba vine piatră, noi jucăm cu o bucată de plastilină. Și că tot veni vorba,

7. Plastilina e nemuritoare în casa noastră, precum și nisipul kinetic. Le bag pe amândouă în aceeași categorie, cu toate că nisipul mă enervează mai mult la strâns decât plastilina.

8. Picnic. Mie nu-mi plac absolut deloc picnic-urile, nici ideea de a nu sta la masă, nici mâncarea în sine luată în cutii și pungi. Ca să nu mai spun de tacâmurile din plastic sau din orice material ar fi ele, dar care nu sunt din ceramică. Am văzut însă, la alte familii că picnicurile sunt mega iubite de copii. Ați putea încerca în sufragerie sau în balcon.

9. Tot în balcon, dacă îl aveți liber v-ați putea juca de-a cafeneaua. Am văzut la o prietenă care are o fată care visează să aibă propria ei cafenea când va fi mare. Mi s-a părut super interesantă ideea. Copila ei are 10 ani și un frate de 8, iar împreună i-au făcut mamei lor tot felul de specialități cu cafea, adevărate, pentru care a plătit 1-2 lei.

10. Tot la prietena de mai sus am văzut un joc super interesant. Au creat din foi A4 un fel de drum, sub formă de pătrat. Pe fiecare foaie era scris ori o pedeapsă: lipește-ți gura cu bandă scotch, ori o provocare: du-te în balcon și fă ca un cocoș, ori zonă liberă. Toate acestea trebuie să alterneze. Start-ul și finish-ul sunt trecute tot pe câte o foaie A4. Apoi, cu un zar se decide numărul de pași pe care-l face fiecare participant pe acest  drum, iar în funcție de foaia unde ajunge trebuie să facă ce este scris pe hârtie. De aici, se poate inventa: foile cu provocări să fie colorate în portocaliu, cele cu pedepse în roșu, zarul poate fi făcut din foi A4 de hârtie (care se aruncă în mijlocul pătratului creat din foile jocului) și tot așa. Copiii mei l-au adorat. Provocările și pedepsele trebuie create în funcție de vârsta participanților și evident, e de încurajat să fie amuzante. Apoi, dacă vreun participant nu dorește o anumită pedeapsă/ provocare ce i-a picat se poate duce 3 case în spate. Și se pot adăuga și alte reguli.

11. Un alt joc văzut la o prietenă și pe care îl voi încerca și eu, că doar mai am atâtea zile acasă cu copiii, este ”jocul de-a școala”. Eu foi fi elevul, iar copiii profesorul care mă vor pune să fac diverse lucruri ca și cum am fi la școală. Am și o tablă din aceea din Ikea care oricum stă prin pod uitată, o scot la lumină și-o pun la treabă. Cu ocazia asta voi vedea și cum se reflectă metoda de lucru a profesorilor copiilor mei în comportamentul lor.

12. Cabane, corturi, jocul de-a lava. Asta cu corturile probabil vă este super cunoscut din copilăria noastră. Eu, cel puțin, eram mega fan corturi cu multe pături, perne, adoram! Copiii mei se joacă însă ”de-a lava”. Își imaginează că pe jos este lavă și trebuie să treacă dintr-un punct în altul călcând numai pe anumite pietre făcute din cărți, foi de hârtie, perne, Mai apar și crocodili, apoi sunt mușcați, se aruncă pe canapea, ăsta e acel tip de joc unde eu mă relaxez făcând mâncare sau trimițând un email.

13. Noi, pentru că stăm la casă mai ieșim cu bicicletele pe stradă unde nu sunt decât niște câini prietenoși. Nu stăm mult, dar dacă reușim să respirăm aer proaspăt măcar 10-15 minute, eu sunt mulțumită. Cei care nu au grădină, poate e posibil să iasă în jurul blocului când nu e nimeni sau să dea o tură de trotinetă prin fața scării.

14. Ecrane: la capitolul acesta avem regula, o zi da, o zi, nu, 60 de minute. Când se uită și la desene, timpul scade la 30 de minute. Ne uităm și la filme, avem o listă lungă de recuperat deoarece ei sunt în urmă cu privitul la ecrane.

15. Ascultăm muzică și dansăm fiecare pe rând, apoi ne dăm note, mai mult de distracție.

16. Jocul liber: de obicei e după prânz, când ar trebui să doarmă dar n-o fac. Îi trimit la ei în cameră să facă ce vor, dar în liniște. Rezistă maxim o oră, apoi o luăm de la capăt.

Pe lângă joacă facem și lecții, citim, facem lego, puzzle și jucăm cărți. La categoria cărți, cel mai popular rămâne jocul de făcut perechi cu emoții, iar de curând au (re)descoperit jocul Bingo.

Cred foarte mult în jocul cu copiii, cred că ajută la reconectarea copil – părinte, însă, în aceeași măsură cred că e necesar copiii să învețe să se joace și singuri, să se plictisească, să-și pună mintea la lucru, să caute idei și activități noi. Fără un ghidaj direct de la noi, ci mai degrabă cu atenție și prezență.

Să știe că suntem acolo, dar că sunt liberi să experimenteze lucruri noi.

 

** Pentru o seară liniștită după o zi cu copiii acasă, comandă cartea Destin de mamă. 
Îți va face masaj mental la picioare și garantat te va binedispune.

 

Sursa foto

 

 

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *