Activități pentru copii izolați și părinți relaxați

www.mamipetocuri.ro

Da’ cred că nu e părinte în țara asta și în altele vecine care să nu se întrebe în această perioadă:

– Eu ce mai fac cu copiii acasă?

Și nu că n-am fi noi plini de idei, dar după atâta amar de vreme în care stăm acasă cu copiii parcă am mai avea nevoie de un refresh la bagajul de cunoștințe de petrecere a timpului liber, că de rolul de doamna învățătoare ne-am cam săturat.

Faptul că am doi copii apropiați de vârstă mi-a mai ușurat viața. Se joacă împreună direct proporțional cu cât se și ceartă, asta-i clar, dar una peste alta, am momente când pot să stau relaxată să beau o cafea iar ei să se joace împreună, liniștiți. Simt așa un pic, pe cerul gurii, gustul dulce al răzbunării tuturor nopților nedormite și-a scutecelor schimbate adunate în vreo 6 ani neîntrerupți.

Provocarea e atunci când cu cel mare trebuie să fac teme, iar cea mică se plictisește. În cazul acesta, ori desenează lângă noi, ori îi scriu pe un caiet de matematică unele calcule simple și cu ajutorul degețelelor le rezolvă. Sau pe un caiet de română să transcrie cuvinte simple. E foarte încântată pentru că se simte inclusă în grupul școlarilor mari.

În timpul liber, însă, încerc să-i antrenez în tot felul de activități că altfel i-aș pierde în fața televizorului sau a tabletei și n-aș mai scoate-o la capăt.

Ca să nu ajung la extreme, le mai pun câte un film, ieri am văzut Aladin dublat și ne-a plăcut extraordinar de mult, eu mai apuc să bag și la spălat, mai beau și-o cafea, mai citesc și-o pagină dintr-o carte și alternativ,

facem și următoarele activități:

1. Prima și cea mai plăcută activitate este gătitul împreună. Orice ține de partea cu aluatul, pâine, sărățele, colaci, ciocolată de casă, de curând chiar și clătite, înghețată, copiii sunt oamenii mei de bază. Ei cântăresc, amestecă, sting drojdia, taie sărățelele, eu mă ocup doar de partea cu cuptorul. La final, satisfacția muncii lor este inegalabilă!

2. A doua activitate la fel de plăcută ca prima este orice ține de alergat prin casă. Jocul preferat din toate timpurile este ca eu să-i alerg prin casă, să-i prind și să-i fac plăcinte. E un joc inventat de mine acum vreo 4 ani, tot în disperarea de a nu mai avea ce să fac cu ei în vacanțe. Îi prind, acum, fiind mai mari e și mai greu dar și mai distractiv să-i prind pe amândoi, să îi țin prizonieri pe canapea, și cu o mână să le pun zahăr și cu degetele le fac precum picăturile de ploaie pe spate, apoi le pun ulei și îi mângâi pe tot corpul, apoi ouă și le sparg în cap, și tot așa, la final îi gâdil și-i mângâi ca și cum aș frământa aluatul, îi pun la cuptor și-apoi îi mănânc pe amândoi cu poftă. Baza e gâdileala, iar ei se distrează maxim.

3. Un alt joc mai activ este ”rațele și vânătorul”. Eu stau ca o mamă obosită pe fotoliu, dar ei nu știu asta, și cu o minge din aceea de pluș, micuță, arunc spre ei care sunt așezați la o distanță de aproximativ 1 m sau cât vă permite vouă spațiul cu intenția de a-i nimeri. La 3 atingeri se schimbă rolul. Se distrează maxim pentru că fac tot felul de scheme să nu-i ating, eu mă fac că ratez, apoi mă strâmb la ei, îi sperii și tot așa. Cel mai mult am jucat asta vreo 2 ore fără oprire. Apoi am cerut pauză 30 de minute care mi-a fost aprobată.

4. Tot din categoria jocurilor active vine bătaia cu mingi. Într-una din camerele lor ne-am făcut un zid din cutii. Ei stau sub masă, eu de partea cealaltă, iar apoi ne-am împărțit muniția, niște mingi de plastic, micuțe cu care am început să ne batem.  Apoi, eu am luat ostatic pe unul dintre ei, am fost plătită în mingi extra și apoi am invadat spațiul lor și i-am mâncat de vii. N-a mai rămas nimic din ei.

5. Baie în cadă. Nu cred să fie copil căruia să nu-i placă să se bălăcească în cadă. Aici, la noi, e mai complicat că fiecare vrea să facă singur pentru a avea mai mult spațiu. Până la urmă își unesc puterile și inundă baia. Măcar durează totul 1 oră și mai pot și mamele respira.

6. Șotron: pe o zonă fără covor din casă, pe gresie sau parchet, am făcut din benzi de scotch un șotron. E parte din casa noastră, când vrem să ne jucăm e suficient să eliberăm zona și să aruncăm cu piatra. Mă rog vorba vine piatră, noi jucăm cu o bucată de plastilină. Și că tot veni vorba,

7. Plastilina e nemuritoare în casa noastră, precum și nisipul kinetic. Le bag pe amândouă în aceeași categorie, cu toate că nisipul e muuuult mai greu de strâns decât plastilina.

8. Picnic. Ce poate fi mai drăguț decât luatul mesei într-un spațiu complet nou, cum ar fi pe balcon sau pe covor, în sufragerie? Puteți găti ceva simplu, sandviș-uri sau chiar comanda pizza, distracția va fi, sigur, garantată.

9. Tot în balcon, dacă îl aveți liber v-ați putea juca de-a cafeneaua. Am văzut la o prietenă care are o fată care visează să aibă propria ei cafenea când va fi mare. Mi s-a părut super interesantă ideea. Copila ei are 10 ani și un frate de 8, iar împreună i-au făcut mamei lor tot felul de specialități cu cafea, adevărate, pentru care a plătit 1-2 lei.

10. Un alt joc văzut la o prietenă și pe care îl voi încerca și eu, că doar mai am atâtea zile acasă cu copiii, este ”jocul de-a școala”. Eu voi fi elevul, iar copiii, profesorul care mă vor pune să fac diverse lucruri ca și cum am fi la școală. Am și o tablă din aceea din Ikea care oricum stă prin pod uitată, o scot la lumină și-o pun la treabă. Cu ocazia asta voi vedea și cum se reflectă metoda de lucru a profesorilor copiilor mei în comportamentul lor.

11. Cabane, corturi, jocul de-a lava. Probabil, asta cu corturile vă este super cunoscut din copilăria noastră. Eu, cel puțin, eram mega fan corturi cu multe pături și perne pe care le adoram! Copiii mei se joacă însă ”de-a lava”. Își imaginează că pe jos este lavă și trebuie să treacă dintr-un punct în altul călcând numai pe anumite pietre făcute din cărți, foi de hârtie, perne. Mai apar și crocodili, apoi sunt mușcați, se aruncă pe canapea, ăsta e acel tip de joc unde eu mă relaxez făcând mâncare sau trimițând un email.

12. Ieșim în natură. E adevărat că noi locuim într-o semi sălbăticie, nici drumuri asfaltate nu avem, dar chiar și așa este impresionant câte părculețe, ochiuri de pădure, străduțe necunoscute se găsesc în jurul nostru, dacă le luăm la pas.

13. Ecrane: la capitolul acesta toate regulile au fost încălcate. De la o zi da, una, nu, am ajuns la calupuri de timp: la 2-3 jocuri, 10-15 minute de ecrane, mai punem un film, încă un joc, iar 30 de minute de tabletă. Sănătatea mentală e mai presus de orice în perioada aceasta!

14. Ascultăm muzică și dansăm fiecare pe rând, apoi ne dăm note.

15. Jocul liber: de obicei e după prânz, când ar trebui să doarmă dar n-o fac. Îi trimit la ei în cameră să facă ce vor, dar în liniște. Rezistă maxim o oră, apoi o luăm de la capăt.

Pe lângă joacă facem și lecții, citim, facem lego, puzzle și jucăm cărți. La categoria cărți, cel mai popular rămâne jocul de făcut perechi cu emoții, iar de curând au (re)descoperit jocul Bingo.

Cred foarte mult în jocul cu copiii, cred că ajută la reconectarea copil – părinte, însă, în aceeași măsură cred că e necesar copiii să învețe să se joace și singuri, să se plictisească, să-și pună mintea la lucru, să caute idei și activități noi.

Să știe că suntem acolo, dar că sunt liberi să experimenteze lucruri noi.

 

*** Dacă aș avea o baghetă magică, aș face ca toate mamele din lumea asta să-și rupă măcar 5 minute pe zi numai pentru ele, să se relaxeze și să se binedispună. Dar pentru că nu am nici o baghetă magică și șansele să capăt una sunt reduse, am scris Destin de mamă tocmai pentru cele 5 minute din zi pe care le merită fiecare părinte din plin.

*** Săptămâna aceasta cartea este redusă cu 25% dacă introduceți codul ScoalaAcasa25

 

 

Sursa foto

 

 

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *