Pentru că uneori nu e nevoie de-o vacanță în Bali ca să vezi un cer înstelat, seara, în brațele iubitului

www.mamipetocuri.ro

Tocmai am ieșit din baie după 2 ore în care mi-am spălat părul cu șampon mov pentru păr blond argintiu, m-am depilat, m-am uns cu cremă de picioare, cremă pentru abdomen, cremă de corp, cremă pentru mâini, mască de față, cremă de față. Mi-am făcut manichiura și pedichiura, mi-am făcut părul cu peria, după ce l-am dat cu ulei și cremă, m-am parfumat, mi-am pus cercei, ciorapi și-o rochie aproape nouă.

M-am pregătit ca să mă duc în sufragerie să îmi petrec restul serii cu familia mea.

Mi-a venit să râd și să plâng în același timp.

Am ascultat înainte Dont cry al multiubitului Axl Rose (Guns n Roses), parcă dintr-o nevoie demult ascunsă în creierul emoțional al unui rău ce TREBUIE să treacă ca să fie bine!

Ziua de azi, aproape cu nimic diferită ca cea de ieri, teme, gătit mi-a adus câteva telefoane care mi-a confirmat că într-adevăr, criza nu v-a lăsa pe nimeni neatins. Unii de boală, dar pe cei mai mulți într-un mare dezechilibru financiar.

M-am apucat să fac colaci, știți voi, așa mă relaxez eu dacă nu scriu. Iar cu copiii lângă mine, eu nu pot scrie. Sunt două planuri pe care nu le pot combina. Ori sunt mamă, ori autor de blog.

Am mâncat 4 dintr-o lovitură. De nervi, de stres, de neputință.

Ciudat, până acum dacă eram stresată, din contră, nu mâncam nimic.

Cum vom ieși din criza asta? Acum, habar nu am. Dar sigur, toți, loviți în plex.

– Mami, hai să ne jucăm de-a ursu!

– Mami, vrei să jucăm Monopoly?

Ah, nu vreau să fac nimic, decât să dispar și să mă întorc când lumea se pupă pe stradă!

– Nu vreau, copii, să fac nimic!

Am spus-o, da, în ciuda tuturor care își distrează zilnic copiii acasă, eu azi n-am mai putut să mă distrez nici măcar pe mine.

Dar, Dumnezeu iubește mamele cu copii. Să nu uitați niciodată asta!

Ca în nici o altă zi, soțul meu a ajuns acasă devreme. Și i-a luat la joacă să recupereze toată săptămâna în care eu am fost de toate, mai puțin să-mi simt durerea.

M-am dus în baie ca să fiu EU. Ca să fiu bine.

Mi-am spălat părul cu șampon mov pentru păr blond argintiu, m-am depilat, m-am uns cu cremă pe picioare, cremă pentru abdomen, cremă de corp, cremă pentru mâini, mască de față, cremă de față. Mi-am făcut manichiura și pedichiura, mi-am făcut părul cu peria, după ce l-am dat cu ulei și cremă, m-am parfumat, mi-am pus cercei, ciorapi și-o rochie aproape nouă.

Mi-am dat seama că e cel mai bun lucru pe care-l pot face ca să mă apropii de mine, cea care am fost acum, aproape 2 săptămâni.

Nu vom mai fi niciodată la fel. Dar rutina noastră ar trebui păstrată atât cât de mult putem ca să nu ne pierdem mințile.

Ce e important pentru noi să ne simțim bine?

Eu am nevoie să-mi placă de omul din oglindă. Să am rimel la ochi, cercei în urechi, pijama din satin și să-mi mențin greutatea.

Criza asta atât de greu de suportat ne pune față în față cu noi înșine. Ce contează cu adevărat pentru noi ca să fim bine?

Să avem moralul ridicat pentru timpurile întunecate ce vor veni?

Cel mai important pentru sănătatea mentală a omului este rutina zilnică care se învață de mic copil. Vă amintiți cum din momentul în care devenim părinți începem să auzim despre rutina bebelușului, despre cum să-l hrănim la ore fixe, să-i facem baie, să ne jucăm, să-l scoatem afară. Toată viața noastră e despre o rutină. Iar când ea brusc dispare, e ca și cum am fi aruncați într-un ocean pe timp de furtună, fără măcar să știm să înotăm.

De aia oamenii nici nu pot să stea ușor în casă. Noi, cei tineri ne chinuim, de străduim, ne avem pe conștiință părinții și bunicii, dar cei mai în vârstă, cu rutina derulată pe o mulțime de ani, nu pot. Poate că vor, dar le e aproape imposibil de aplicat voit. Nu zic că fac bine, zic că le este foarte greu.

Mult mai greu decât nouă care de 2 săptămâni nu mai ieșim din pijamale, mirosim a mâncare non stop și facem teme ca 5 profesori de materii diferite, la un loc.

Rutina noastră s-a dus pe pustiu și ne face la creier.

Spune gura presei că ar mai dura vreo două luni toată distracția. Cum să facem să ieșim din uragan teferi și cu creierii doar puțin făcuți pilaf?

Păi să nu ne pierdem cu totul rutina.

Faceți sport în balcon, aranjați-vă ca să vedeți un film bun, gătiți ceva nou, ocupați-i pe copii cu filme animate și stați 2 ore în baie, eu sunt mai mult decât convinsă că nu e copil pe planeta asta care să nu se uite mai mult decât spun cercetătorii la ecrane, în perioada asta și cu părinți neplecați pe câmpii. Doar că nu pun poze pe facebook.

Las că vă pun eu ca să vă cresc moralul!

Este foarte greu, știu!

Te gândești că nu merită, că ce rost are, că oricum nu pleci nicăieri și bărbatu te știe de la 20 de ani. Copiilor nu le pasă, vecinii oricum ies din casă când vor.

Știți, ce? Închideți ochii, și spuneți așa:

– Tot ceea ce contează e să-mi fie mie bine!

Ce mă face pe mine să mă simt bine, ACUM, închis în casă?

Pentru că uneori nu e nevoie de-o vacanță în Bali ca să vezi un cer înstelat, seara, în brațele iubitului.

 

*** Pentru o seară liniștită după o zi cu copiii acasă, comandă cartea Destin de mamă. 
Îți va face masaj mental la picioare și garantat te va binedispune.

 

Sursa foto

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *