Timpul, cea mai prețioasă resursă. Opriți trenul, vreau să cobor!

www.mamipetocuri.ro

Pe cuvânt că-mi vine să râd numai când mă gândesc.

Până acum 3 săptămâni toată lumea era contra cronometru. Vorbeam monosilabic la telefon că n-aveam timp, puneam copiii la tabletă că n-aveam timp, îi lăsam la afterschool că n-aveam timp, cumpăram mâncare din oraș că n-aveam timp, beam cafeaua în mașină că n-aveam timp.

Timpul era atât de prețios încât nu știam cum să-l oprim în loc, să trăim același moment preț de minute întregi, să facem câte 2-3 lucruri în același timp cu câte 10 perechi de mâini.

După coronavirus, timpul prinde alte valențe. Momentele devin minute, minute în șir care trec greu, am mai vrea noi să alergăm pe 10 culoare, dar s-au închis toate traseele globului pământesc așa că o luăm la pas, prin casă.

– Ce faci, mamă?

– Păi, uite, din balcon în dormitor, din dormitor în sufragerie.

Altă dată vorbeam cu mama o dată la săptămână, acum o sun zilnic. Mă rog, eu mai mult să-i reamintesc să stea în casă, ea pe mine mă sună ca să aibă cu cine mai vorbi.

Soțul meu unde altă dată îmi spunea să nu-l mai sun la serviciu, acum îmi răspunde la primul sunet al telefonului.

Acum avem timp de tot. De făcut mâncare în casă, curat la pantofi, la haine și de umblat în cutiile alea nemișcate de 2 ani, aspirăm și călcăm, facem teme cu copiii, iar dacă vremea e bună, mai citim și două pagini pe balcon.

Păi nu s-a răzbunat planeta pe noi?

Păi nu se hlizește ea acum, uitându-se la noi cum umblăm cu măștile pe gură și stăm la 2 m de cel din fața noastră, la rând la hârtie igienică, fără să ne mai grăbească nimeni, nicăieri?

Acum două săptămână am ieșit din casă, singură cu mașina ca să rezolv o treabă importantă. Era duminică, aproape nimeni pe stradă, am mers cu 40 la oră cum nu cred c-am făcut-o vreodată.

Până la coronavirus mă striga bărbatu prin casă ”colecționara de amenzi” (de viteză). Noroc de corona, că am început să apreciez mersul regulamentar, privitul pe geam, inspiratul de aer răcoros, observarea naturii, fix atunci când ai putea merge întins spre casă pentru că nu e nimeni pe stradă.

Dar de ce și unde să te grăbești, când timpul, această cea mai importantă resursă a devenit fericire în stare pură, cântărită și trăită în fiecare secunde.

Cât mai e până la vară? Nici nu știi când trece, spuneam noi plini de entuziasm acum vreo 2 luni.

Azi, ni se pare că vara e peste un secol, că trebuie să treacă pandemia, dar oare mai trece și când mai trece? Nu mai știm zilele săptămânii și anotimpurile, încă o lună de stare de urgență pare o eternitate și vrem să treacă mai repede! Acum, vă rog frumos!

Dar timpul, de data asta, nu ne mai ascultă.

Această cea mai prețioasă resursă a vieții noastre, de fapt, nici nu ne aparține.

Face ce vrea cu noi, iar noi nu putem decât să ne bucurăm de ea pe cât de mult (mai) putem.

Că acuși trece pandemia și nici nu știm când a venit și a și plecat vara.

 

 

***Cumpără acum Destin de mamă, cartea care te relaxează mai ceva ca o vacanță în Bali sau o curățenie generală pe timp de pandemie (cost transport: București: 10.5 lei, Ilfov: 11.5 lei, în țară: 15.5 lei, + 2.5 lei ramburs, asta până când schimb și pe site).

Sursa foto

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *