Școala on line e atunci când mama șterge praful ca să nu-l vadă doamna pe dulap

www.mamipetocuri.ro

– Copii, cum definiți școala on line?

– Atunci când mama bagă repede la spălat ca să nu vadă lumea câte haine murdare avem!

xxxxx

Așadar, a revenit școala on line printre cratițe, munți de rufe murdare, aspirator uitat în priză și emailurile netrimise ale oamenilor care mai trag de-un business aflat în picaj liber.

Nici nu-mi era dor, aproape că mă obișnuisem să merg în pijamale prin casă fără să apar în cadrul orei de engleză, să mă trezesc fără să-mi fie teamă că n-a început ora de muzică, iar copiii să se joace între ei, ba aproape să dărâme casa, ba în cea mai mare armonie atunci când complotează să fure tableta.

A început școala și înțeleg că de acum suntem chiar și obligați, noi, părinții să facilităm accesul copiilor la cursuri.

Eu i-aș propune doamnei care ne obligă, dacă e atât de hotărâtă și dorește s-o luăm în serios, să ne facă ăstora, părinților care lucrează de acasă și o listă cu priorități:

Ce e mai important?

Să cumpărăm laptop performant copiilor, să plătim taxele la stat pentru firma care abia supraviețuiește sau cu banii să cumpăr strictul necesar pentru ziua de mâine?

Iar apoi, aș dori și un program de lucru: că până în criză, era clar, copiii la școală, restul la muncă. Acum, copiii sunt la școală, părinții și ei la școală, iar restul se face cu ajutorul Sfântului Duh până nu vine Înălțarea și se duce și el într-o lume mai bună.

M-a sunat zilele trecute un client. Asta-i partea bună de când stăm cu toții acasă. Că până în coronavirus, când mai rămâneau copiii acasă pe motiv de răceală sau altele și mă suna careva la telefon trebuia să mă bag în baie, să mă ascund și tot îmi ardeau obrajii de rușine când se auzea un urlet pe fundal:

– Ești cea mai rea mamă!!! De ce nu-mi dai tabletaaaa??

Acuma, toți copiii sunt acasă, toată lumea vorbește din baie. Îți dai seama după ecou.

Și cum vă spuneam, m-a sunat acest client iar eu eram în ora de dans a fii-mii.

Bineînțeles că puteam să nu-i răspund, dar când copilul are internet (și) datorită acestui client care îmi plătește la zi facturile, puteam eu să nu-i răspund? Ca să nu mai zic de laptopul pe care-l folosește pentru orele ei de dans.

Nici n-am ajuns bine afară că a și început:

– Mamiiiii, nu mai merge ceva aici!

Intru eu înapoi în casă, încep să gesticulez să facă liniște, fii-mea a început să plângă că pierde partea cu pistolul din dans, eu să mă concentrez și la ce voia clientul și la copilul supărat, să rezolv și problema cu internetul….de aia, zic, să ne spună exact cum vine treaba asta cu obligativitatea școlii on line, că nu toți avem copii de clase mari ca să se descurce singuri în timp ce părinții lucrează de-acasă.

Și dacă tot am amintit de program, aș mai avea o cerință.

Să se facă program și pentru discuțiile pe WhatsApp.

Cam cum era pe timpuri, cu apa caldă. Dimineața de la 10 la 10.30 și seara între 17 și 17.30.

Că dacă nu înnebunesc cu statul în casă, sigur mă ia damblaua cu mesajele de pe WhatsApp. Deci, bărbatu-meu plecat la cumpărături care-mi face poză la fiecare produs în parte e mic copil pe lângă părinții care trimit poze cu lucrările copiilor.

Eu ca eu, dar mă întreb, doamna aia învățătoare, educatoare care primește de la fiecare părinte câte 3-4 mesaje în fiecare zi înmulțit cu 25-30 de părinți, nu o-nnebuni? Mai face și altceva în afară să răspundă la mesaje? Că doar nu e frumos să nu trimiți o inimioară copilului care s-a străduit să-și facă tema, nu?

Mie mi-a fost și rușine să trimit ce-a lucrat copilul. M-a întrebat, ce-i drept:

– Noi ce facem cu foile astea, le aruncăm?

– Nu, iubirea mea, le punem la dosar și i le arătăm doamnei când ne vedem cu ea.

Lăsați, că n-a intrat copilul în depresie că nu i-a văzut doamna lucrarea. A intrat mama copilului în depresie când a văzut sutele de mesaje din grupurile de discuții. Deci, mi-a bârâit telefonul ieri, mai ceva ca un vibrator cu Duracell. Nu că aș avea așa ceva, am văzut în filme. Eu de fapt, nici nu știu ce-s alea Duracell și nu știu cum am ajuns să vorbesc despre asta într-un articol despre școală.

Pentru că nu e numai un grup, sunt vreo 8 în care se vorbește în paralel. Fii-mea are 4, fii-miu, tot atâtea. Mi-am pus de două ori telefonul la încărcat, că mai am și eu o tură de grupuri în care sunt băgată. Nici n-apucam bine să tai carnea s-o bag în oală, iar îmi apărea pe ecran tema colegului. Mai dădeam de 2 ori cu lingura în oală, și pagina 2 venea cu chef din spate. Nu mai zic ce fain se aude în ureche când vorbești la telefon și primești constant mesaje pe WhatApp. Parcă ți s-a mutat vibratorul în ureche cu bateriile abia schimbate.

De ieri, am muțit pe toată lumea. Răspund numai la mesajele importante, și nu din lipsă de empatie, ci doar pentru că școala online poate fi obligatorie dar atâta timp cât e la mine acasă, se aplică numai timpului și resurselor mele.

Și când te gândești că putea rămâne o aplicație pentru bărbatul trimis la cumpărături de nevastă și emailul, un canal de comunicare pentru discuțiile ample, cu bătaie lungă….dar noi vrem totul repede, acum și obligatoriu!

 

*** Am scris o carte despre viața de părinte înainte și după copii cu scopul de a te liniști și a îți da speranță atunci când crezi că totul s-a dus pe pustiu. Realitatea e că trăiești cel mai frumos vis, care surpriză, a devenit realitate!  Destin de mamă, cartea care te relaxează și te binedispune mai ceva ca o vacanță în Bali sau o ciocolată mâncată pe furiș, în baie.

 

Sursa foto

 

 

 

8 Comments

  1. Ufff ca bine a mai nimerit acest articol in nebunia zilei de azi, cand aflu si eu ca nu era destul un copil de cl a 2a de supravegheat, ci incepe si fiica din clasa pregatitoare…ce o mai fi si asta ca acu am clasa simultana nuu?? Vrem, noi părinții, educație ptr copii, dar în modul acesta mi se pare că ne stricăm relația cu ei!! Eram destul bau bau că îi stresam cu temele. De acu să îi stresez cu orele de școală…măcar la mine nu sunt online, ci când pot. Deși acum trebuie să mă organizez mai ceva ca la armată, să le facem pe toate!! Se lasă cu haos, garantat!!

  2. Haha. Daaaaa!! Mesajele cu temele și inimioarele! Blow minding! Și eu am 4 copiii cu câte doua grupuri pentru fiecare: grupul clasei cu “doamna”/“diriga” și grupul cu noi toți fără doamna și diriga, a.i. sa putem vorbi ce cadouri dam de Crăciun, sf. Nicolae, 8 Martie, început și sf. de an.
    De mult sunt pe mute, măcar atât!! F. Fain articolul. Felicitări!!!!

    1. Articol venit la timp…..
      Credeam ca numai eu o iau razna…..la noi clasa I online, iar ceilalți 4 fratiori trebuie sa stea musai afara….
      Oare unde ar fi stat cei mici daca nu locuiam la curte?

  3. Dragilor, si o parere de cadru didactic aici….. Sincer as fi vrut sa stau sa citesc, sa imi vad de casa, poate si cu 50 % din salariu….DAr nu….la 9 intru online….3 ore clasa intai….30 de elevi…..cuminti si bine educati….sunt norocoasa si orele imi sunt dragi pentru ca decurg bine si pentru mine, sper si pentru copiii mei, sunt o oaza de normalitate in haosul care ne inconjura…Nu uit sa multumesc parintilor care se chinuie….stiu….Si incerc sa ii multumesc pe toti…Cu 3 comunic pe telefon…nu au laptop si asa le transmit ce facem, cum facem….le postez si pe facebook lectiile facute si teme….si evident pe classroom pentru cei care au nevoie de feedback imediat….deci 30 x 3 …vreo 90 de verificari si feedbackuri zilnic….evident doar pentru ca am considerat ca e nevoie sa ii ajut pe tot…si da , sunt mama….si sotie….si cursant…..CRED online 4 ore pe zi, cu teme….oare Coronavirusul nu putea sa lungeasca zilele? Sa le faca de 30 de ore? Poate macar pentru invatatoarele care sunt si mame, si sotii?

  4. Tot o „doamna”… de pregătitoare.
    Mi-a plăcut articolul.
    Acum e mai bine, dar a fost nebunie la început. Mă conectam la 8 si mă deconectat la 22:00, dar vedeam dimineața câte o temă ajunsă la 23:20 sau o întrebare căreia îi răspundeam după ora 9:00, din bun simț și gândind că s-o fi culcat târziu, să nu-i trezesc ca abia la 11-12 ne vedem online.
    De la bun început le-am cerut ca toate pozele să le trimită în privat din două motive:
    1. Nu deranjăm toți părinții care mai merg și la serviciu, unii chiar la spitalul suport;
    2. Ceilalți părinți nu fac controlul cantitativ si calitativ al temelor ca apoi să povestească X cu Y ce urât a scris Gigel, dar vai, ce l-a lăudat Doamna. Doamna laudă progresul, Gigel de azi e mai bun decât Gigel de ieri.
    Din dorința de a nu greși, mă contactau des. Dacă nu bâzâia WhatsApp-ul, zumzăia mess-ul, sau primeam un sms, mai suna telefonul… Într-o seară de două ori am aruncat pâinea prăjită, ca așa bine am prajit-o, dar asta este… explicam cum să facă cont pe platformă.
    Imi plăcea cand ne vedeam pe Zoom, când discutam mai mult sa socidlizăm…erau tare haiosi.
    Acum predau litere pe Zoom și parcă mi-aș pune și o tablă in sufragerie, dar mi-e ca ma mută bărbatul în balcon.
    Mai greu când am întâlnire pe Zoom odată cu fiica mea. Nu ne batem pe dispozitive, ca multimim lui DD fiecare e cu pc-ul ei, mai avem și un laptop și tabletă… Dar, e musai să vorbesc încet, nu mă pot desfășura în voie. Eu am căștile, nu aud, dar mi-e ca fac si cei de-a IX-a, colegii ei, litera J în loc de chimie, informatică, engleză sau ce ore mai are ca oricât închidem ușa… vocea mea se aude.
    Mă gândesc și eu să fac program de trimis fotografii, dar si asa părinții mă ajută mult, să le mai pun si interdicții…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *