Școala on-line și munca de-acasă: Pendulez între cel mai indisponibil părinte și cel mai ineficient angajat!

www.mamipetocuri.ro

Cred că la final de pandemie, când în septembrie (să sperăm că) se vor redeschide școlile, se vor vedea cu adevărat consecințele pe plan emoțional al părinților care s-au ocupat de școala on line acasă.

Cei care vor arăta aproape la fel ca în februarie 2020, care vor vorbi coerent și vor staționa mașinile corespunzător pe linia parcării sunt cei care au continuat să lucreze de la birou, școala on line fiind o comedie de groază, povestita seara, acasă.

Cei cu cearcănele cât borcanele, fețele căzute pe post de mop, privirea încețoșată, comunicarea greoaie, filtrându-se totul prin tabla înmulțirii, unități de măsură și cuvinte cu înțeles asemănător și diferit vor fi cei care au trăit comedia pe pielea lor.

– Ce faci, dragă? Cum ți-a fost ziua? întreabă el, intrând în casă cu laptopul în mâna dreaptă.

– Șșșșștttt! îi face ea semn cu degetul la gură. Sunt într-o conferință, îi șoptește în timp ce încearcă să scoată cu fierul de călcat o cută de la o cămașă.  Mai are de trimis tema de engleză, pastele de terminat și 3 emailuri de scris.

”Pendulez între cea mai indisponibilă mamă și cel mai prost angajat!”

Mi-a scris o cititoare la unul dintre articolele mele despre școala on line. Și mi s-a părut cel mai adevărat dar și cel mai dureros mesaj.

Pentru că femeia, că de bărbați nu știu, din momentul în care naște intră în acest dubiu al: oare sunt destul de bună pentru copilul meu? Și chiar dacă nu o gândește la nivel conștient, orice face, orice zice e despre a fi cea mai bună mamă pentru copilul ei. Mama e cea care rupe ultima bucățică  de biscuite și i-o dă copilului, care cu ultimii bani îi ia un caiet copilului, care și-ar da și haina de pe ea numai să nu-i fie frig copilului. Și înghețata pe care o mănâncă seara, la un film e tot după ce-a hrănit copilul, după ce i-a dat baie, s-a jucat cu el, i-a citit povestea de noapte bună, l-a mângâiat, l-a sărutat. Nimic nu face pentru ea înainte să nu facă pentru el!

Cu toate astea, pe timp de pandemie și școală on line, mama aceasta care-și pune copilul mai presus de orice are de ales în a-și împărți timpul fix cu el. Acolo unde mama avea un program clar de 8 ore, 9, haide 10, dar apoi știa că e numai pentru copil, acuma nu mai e nimic clar. Copilul se așteaptă că dacă se stă acasă, mama e acolo pentru el. E timpul lor, împreună:

– Dar, știi, dragul meu, mama de fapt….lucrează.

– Azi nu e sâmbătă?

– Nu, iubirea mea. Chiar dacă stau acasă, e de fapt joi, iar mami joi lucrează. E drept, în bucătărie, dar tot are niște lucruri de făcut.

– Azi ai avut treabă toată ziua, mi-a spus copilul într-o seară.

Și m-am simțit ultimul om.

Și poate că n-ar fi trebuit pentru că știu că au fost alte zile când n-am lucrat așa de mult și-am stat împreună. Dar cum să-i spui unei inimi de mamă să nu doară când copilul se uită cu ochii triști?

– Mâine te joci mai mult cu mine?

– Mă joc, iubirea mea.

Dar mâine e tot o zi de lucru, iar mama care 8 ore ar trebui să fie la biroul din bucătărie se simte cel mai ineficient angajat.

– Mami, te joci?

– Când îmi trimiți raportul?

– Mâncarea e gata?

– Mi-ai călcat cămașa?

– Ai verificat temele?

– Nu merge netuuuuuu!

Care-i direcția cu prioritate?

Două roluri majore care se bat pe același spațiu, timp și energie. Două bucăți dintr-un întreg care-și caută echilibrul în același timp. Și omul de la butoane care ar vrea să le facă pe toate bine, dar se știe că-i imposibil să-i iasă.

Într-o lună vine vacanța de vară!

Și mai mult timp petrecut în familie. Până în septembrie se vor aduna 7 luni în care va trebui să mențină rolurile într-un echilibru perfect.

Părintele împăcat și angajatul responsabil!

N-am nici cea mai vagă idee dacă există vreo metodă de succes în situația dată, dar știu sigur că tocmai mi-am comandat o cutie de prosecco, mi-am cumpărat un super fond de ten pentru cearcănele ce am observat că se creează după ora 2 dimineața și mi-am bătut în cuie următorul program:

În această cameră lucrează mama

Singurele motive acceptabile pentru a o întrerupe pe mama astăzi sunt:

  • Mori
  • Altcineva moare
  • Câinele vecinului a sărit gardul la noi și caută mâncare în frigider
  • Curierul a adus o cutie de prosecco și a lăsat-o la ușă
  • Ai luat foc sau ceva din jurul casei a luat foc
  • Axl Rose mă așteaptă în sufragerie pe canapea, versiunea 1990.
  • Ai vomitat
  • Ți-ai rupt piciorul în trambulină
  • Un șoarece a intrat în baie și distruge proviziile de hârtie igienică
  • Un meteorit sau altceva din spațiu a lovit acoperișul casei…..și afară plouă.
  • Descoperi că ai diaree în timp ce citești aceste rânduri

(din traducerea parțială a unei fotografii de pe internet).

Pentru că uneori avem nevoie de un imbold să ne amintim că indiferent de orice, suntem cei mai buni părinți pentru copiii noștri!

Sursa foto

 

***Despre Destin de mamă: ”Cu bune și cu rele, viața de familie este de neegalat, iar Dina a descris-o într-un mod amuzant și cu o ironie fină care o caracterizează din plin și care face deliciul întregului roman. Nu există părinți perfecți, cum nu există nici copii perfecți. Evident, nici familii perfecte. Însă ceea ce trebuie să înțelegem cu toții este că imperfecțiunile noastre fac din aventura aceasta numită parenting una care merită trăită din plin.” (Robert Diaconeasa, tată, soț, antreprenor, blogger, ș.c.l)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *