Play date acasă: copiii se joacă, mamele socializează cu mătura

www.mamipetocuri.ro

A venit ieri o prietenă la mine cu copiii, cică să facem ”play date”. Eu aș fi făcut mai degrabă ”drink date” dar dacă am scăpat de ceva în pandemia asta a fost să nu mă apuc totuși de băut în plină amiază, cu copiii acasă. E suficient că mi-am comandat o cutie de prosecco acasă de-a făcut bărbatu ochii mari, mari și m-a întrebat așa, mai pe ocolite:

– Le vrei pe toate la frigider sau mai pun și în dulap?

Am lăsat doar una în frigider și încă o mai am. În viața mea e loc numai de-un singur viciu: cafeaua.

Pe care am băut-o în grabă, pe nerăsuflate și fără să-i adulmec aroma, la întâlnirea cu cei 4 copii și 2 mame:

– Mami, ne dai pepene?

– Ne tai măr?

– Mamiiiiiii, pepeneeeeee!!!

– Acum îmi beau cafeaua, așteptați un pic!

– Dar eu vreau acum!

– Știu, și eu vreau acum să fiu în vacanță, dar nu se poate!

Realitatea e că de mult nu mai băusem o cafea atât de liniștită cu prietena mea care încălța și descălța același copil și-aceeași teniși de vreo 20 de ori.

– Acum rămâi afară să te joci cu copiii, da? Îl ruga ea duios, printre dinți, pe cel mai mic dintre prichindei.

– Nu! răspundea el și mai duios.

Asta-i traducerea părințelii adevărate: să-ți vină să-i mănânci de drag chiar și atunci când îți ia fiecare nerv și ți-l întoarce la grătar ca pe frigăruie.

Acuma, nu știu exact ce-au gândit americanii când au inventat ideea de play date, dar eu am înțeles că mamele socializează în timp ce copiii se joacă între ei.

Probabil la ei, acolo, peste ocean, că la noi, aici, peste lacul Cernica, fiecare propoziție dura cam 45 de minute cam cât voia un copil apă, nu din paharul acela, din celălalt, măr, nu mărul ăla, nici celălalt, ceva de mâncare, dar mai bine lasă, ceva dulce și încă ceva dulce, iar ceva dulce și-apoi crize că mama nu mai dă nimic dulce.

Noroc că nu s-a întâmplat mare lucru în ultimele 2 luni din viața adulților și că n-am avut atât de multe să ne povestim. După 45 de minute, am reluat propoziția din 4 cuvinte, exact de la al doilea, de unde rămăsesem.

– Și cum spuneam, ieri am gătit niște orez….

Și nici n-am reușit bine să reiau cel mai palpitant subiect din viața părinților care stau acasă că s-a dezlănțuit iadul pe pământ: existau doar 2 pistoale, la 3 copii.

Lumea s-a oprit în loc, vântul a rămas cu obrajii umflați și ochii bulbucați, cafeaua s-a răcit în ceașcă, mâncarea a înghețat în oală, părul ni s-a sculat în cap.

Creierul a început să producă posibile soluții de rezolvare:

– Să fugim! a strigat un neuron somnambul. E  o cursă imposibil de câștigat!

– Să căutăm alt pistol! a strigat un altul mai destupat la minte.

– Iubirea mea, uite, dacă te duci la tine în cameră, pe dulapul din dreapta, o să găsești o mitralieră. Mai mare și mai puternică decât un pistol.

– Dar eu vreau un pistol!

– Nu mai sunt pistoale, dar mitraliera asta albă….

Dacă ar fi fost să-mi fac singură publicitate la Destin de mamă n-aș fi reușit să spun atâtea câte am spus despre o bucată de plastic albă cu portocaliu care nici gloanțe nu mai trage că s-a stricat.

A plecat fericită cu arma pe umăr.

Trecuseră 2 ore și noi nici nu apucasem să terminăm de povestit cu ce am combinat orezul gătit cu o zi înainte.

Ne-am întors pe terasă pentru a doua cafea uitată pe masă. A mai trecut o oră în timp ce s-au lovit din greșeală în trambulină, apoi s-au supărat de la regulile unui joc, apoi s-au separat storcând din noi toate metodele de rezolvare a conflictelor, iar la final, s-au adunat cu toții la masă, au mâncat, mamele au măturat oul de pe jos, iar ei și-au luat la revedere fericiți, stabilind să se vadă într-o dată viitoare.

Abia acum am înțeles ce înseamnă cu adevărat play date: nu, copiii se joacă, iar părinții socializează.

Ci, copiii se joacă, în timp ce adulții exersează limbajul semnelor și comunicarea printre rânduri. Printre rândurile copiilor:

– Și, cum e la voi la serviciu?

– Păi, cum să fie, eu nu știu unde ai pus zarul, nici nu l-am văzut, putea fi și mai rău. Cel mai greu mi se pare treaba asta, ți-e foame? Îți fac un sandviș?, asta cu școala. Nu știu cum o să fie din septembrie, cu cărniță sau doar cașcaval?, tu ce crezi? Ne mai revenim?

 

Sursa foto

 

 

 

 

 

2 Comments

  1. Ești bestială! Te citesc de ceva timp. Acum, zisei eu, hai sa îți și scriu. Eram curioasa cum ai descris bucata de plastic alba. M-a tinut curiozitatea până ce am ajuns la …si l-am și devorat. Ultimul paragraf…parca ai adunat cuvinte răzlețe din vreo 3 compuneri! Abia aștept articolul următor! Până ce vine, mă delectez cu cele anterioare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *