Exercițiul de recunoștință: mulțumesc mie pentru că am făcut curat în casă! Cu toate că știu că mâine va fi la fel!

www.mamipetocuri.ro

Se tot practică de câțiva ani și mă tot întâlnesc în jurul meu cu aceste exerciții de recunoștință. Când ai impresia că totul merge prost, că izolarea nu se mai termină și Therme nu se ma deschide, fă-ți listă cu lucrurile care s-au întâmplat azi și o să descoperi măcar unul de care să fii mândră și care să-ți ridice moralul: că ai învățat o rețetă nouă de pâine, că ai găsit drojdie la magazin, că ai terminat de citit un capitol dintr-o carte, că n-a făcut bărbatu infarct când ți-a ajuns a treia comandă on line de haine.

E foarte important să ne culcăm cu sentimentul de mulțumire pentru ca a doua zi să avem puterea să o luăm de la capăt.

Eu, însă, n-am stat niciodată să mă gândesc de ce sunt recunoscătoare pentru ziua de azi, așa, conștient cu hârtie și pix în mână, pentru că prin natura mea, sunt recunoscătoare de absolut tot ce mi se întâmplă în viață. Iar dacă nu sunteți la primul vostru articol pe acest blog, știți că vă povestesc mereu cum văd aproape întotdeauna lecția din spatele eșecului, partea bună dintr-un om frustrat, îmi sun prietenii doar ca să le spun că le sunt alături, încerc să-mi umplu bateriile mereu cu pozitivism. Să mă bucur și să fiu mulțumită cu ce am!

Doar că în zilele în care vitaminele s-au terminat, bărbatul se simte rău și doarme de la ora 19, iar eu sunt epuizată după 3 luni cu copiii acasă și-un job pe care abia reușesc să-l mențin viu, sunt oricum, numai recunoscătoare, nu!

Dar fix în acest punct, în acest moment, când pe foaia ta de hârtie nu scrie nimic decât mâncare, copii, parc, școală on line și-ți vine să intri în depresie că nu scrie nicăieri ”timp petrecut cu mine fără să fie 12 noaptea”, se cere un exercițiu de recunoștință.

Poate o cafea băută în liniște, un prieten care te-a sunat, 10 minute de liniște cu copiii, un kg de cireșe mari și gustoase, un pahar de rose la final de zi, un pupic de noapte bună, o înghețată care sigur nu te îngrașă, o adevărată zi de vară, o rochie veche nou descoperită în dulap, un serial bun la televizor.

Cu cât ziua a fost mai grea, cu atât recunoștința se ascunde mai bine!

Însă, recunoștința poate fi mai mult decât atât.

Și vă provoc s-o căutăm dincolo de a fi mulțumiți că am ieșit în parc cu copiii, că suntem cu toții sănătoși și s-au deschis terasele unde putem ieși la cafea cu fetele. Vă provoc să exersați recunoștința la un nivel și mai adânc:

Ce-am făcut eu astăzi demn de recunoștință?

În toate, aparent, nimicurile pe care le facem zi de zi de zi de zi, există întotdeauna mâncare caldă pe masă și haine curate în dulap pe care dacă n-ar fi, în cazul meu, EU, n-ar fi. Și probabil în cazul tău, dacă n-ai fi TU, n-ar fi.

Așa că, după ce ne-am umplut inima de recunoștință pentru lucrurile pe care le avem în viața noastră, mașini (de spălat), cafea, prieteni, haideți să fim recunoscătoare și pentru lucrurile minunate pe care le facem cu viața noastră.

Eu azi am reușit să ud plantele și chiar sunt mândră de mine! Că aproape mureau de sete, dar m-au așteptat până ce azi, mi-am amintit de ele.

Tot azi, în ziua asta în care aparent nu am făcut nimic special, am fost în parc cu copiii și am reușit să nu-mi iau ochii de la ei pentru nici un minut. Am stat, cu telefonul în buzunar, și m-am uitat așa, la ei, cum se jucau. Cred că e cel mai minunat lucru cu care o să rămân din perioada aceasta de vârstă. Cum se joacă împreună minute în șir! Iar eu am înregistrat fiecare secundă în inimă ca să-mi țină de dor când voi rămâne singură.

Și mai sunt recunoscătoare pentru acest articol. Că am reușit să-l scriu când îmi cădeau ochii în gură de somn.

Că nu am renunțat la mine. Și acum, sunt fericită! Cu mine. Și suficientă pentru azi și sper ca și tu să te simți la fel!

E minunat să fii recunoscător pentru lucrurile care ți se întâmplă în jur, uneori, fără un efort conștient: o zi de vară, o adiere de vânt, o cină în oraș.

Dar ce minunat e să fii recunoscător pentru orele în care ai stat în picioare ca să plimbi copilul în parc, pentru orele în care ai studiat cum să nu mai țipi la el, pentru că ai reușit să-i vorbești blând când ai fi vrut, de fapt, să-l pui să doarmă pe preșul din fața ușii pentru că a venit târziu de la birou, pentru tot efortul tău de a fi bine cu tine și cu cei din jur.

Fii recunoscătoare pentru ce ești și ce faci, pentru că lumea ta începe cu tine!

 

**Iar dacă mai vreți să continuați lectura, vă invit să comandați cartea Destin de mamă, care nu dă sfaturi și nici povețe, ci doar relaxează părinții obosiți, seara. De fapt, vă face să râdeți.

 

Sursa foto

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *