Fie covid-ul cât de grav, an școlar fără flori încă nu s-a inventat!

www.mamipetocuri.ro

Nu vreau să sune ca o scuză expirată, dar treaba asta cu datul de flori la început de an școlar continuă să fie o reminescență din timpurile apuse când de 23 August se făceau poduri de flori și se scria în culorile lalelelor ”Trăiască Ceaușescu! ” sau un loc de muncă la primărie, o programare la medic sau un pat într-o rezervă începea întotdeauna cu un buchet de flori și o cutie de bomboane.

În plus, dacă faceți o cercetare scurtă, o să observați că obiceiul acesta cu florile se întâlnește cel mai des în țările foste comuniste. N-o să vedeți așa ceva în Danemarca, Norvegia, Anglia, Franța sau Portugalia. Și mă îndoiesc că acolo profesorii nu-și fac treaba că nu au primit flori. Cum mă îndoiesc că la noi, oamenii care sunt oameni și profesioniștii care se dedică meseriei nu-și fac treaba pentru că n-au primit flori în prima zi de școală.

Unii dau flori pentru că așa li se pare frumos. Aici, nu putem comenta prea mult, că și mie, uneori, îmi place să ofer flori dar mai rar în prima zi de școală. Dar vedeți voi, că și frumosul ăsta, dacă e să-l luăm la despicat, vine și el dintr-o nevoie de a ne împrieteni sau de a ne reîmprospăta relațiile, să-l impresionăm pe cel de lângă noi, de a ne face vizibili și poate, de a atrage atenția asupra noastră.

Apoi, sunt cei care dau flori pentru că așa face toată lumea și ce-o să zică doamna învățătoare  dacă Gigel nu i-a dat flori? Ca și cum doamna a făcut listă, precum soacra la nuntă, cu cei care i-au adus flori și care nu, iar în funcție de asta, coronavirusul atacă mai dur sau primesc mai multă atenție prin plexiglas. Ei bine, dacă aveți o asemenea învățătoare, fugiți acum sau făceți-vă abonament la florărie că nu mai aveți scăpare!

Florile impun o anumită relație care nu se desfășoară într-o instituție de învățământ

Una peste alta, cred că atunci când oferi flori, de altfel un gest foarte frumos, aduci tipul de relație la un nivel mai puțin formal. Flori îi dai mamei, iubitei, verișoarei, prietenei, dar nu mi se pare potrivit, de exemplu, să primesc flori de la un client doar pentru că na, i-am prelungit contractul actual de monitorizare flote auto.

Mi s-ar părea suspect.

Și doamna învățătoare e un furnizor de prestări servicii, educaționale, și nu văd de ce i-aș duce flori doar pentru că e femeie și e 14 septembrie în calendar.

La noi așa se poartă, așa e cultura, dar dacă ați analiza-o la rece, v-ați da seama că este același tip de relație profesională care nu are nevoie și nici voie să se ducă în personal.

 

În loc de flori, eu aș încuraja omul de la catedră să-și facă meseria cu plăcere, l-aș credita cu încredere și i-aș fi alături în procesul educației copilului meu.
L-aș respecta, respectând regulile impuse în contextul actual!

 

 

 

*** Cartea Destin de mamă este o reprezentare cu tușe ironic-amuzante a vieții de familie de astăzi, precum și a universului interior al femeii contemporane, răvășite și supraîncărcate. Dina a găsit soluția de a te lăsa, ca femeie, în ghidajul instinctului și al intuiției feminine, recunoscute ca fiind salvatoare, plus o bună educație – adică ceea ce știi după ce ai uitat tot.” (Oana Moșoiu, soră, trainer, voluntar, profesor, mamă ș.c.l)

 

 

 

Sursa foto

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *