Copiii au nevoie de limite ca de aer

E o lecție pe care am primit-o și eu, ca părinte, de la copiii mei, ca toate lecțiile cu adevărat importante pe care le primim în viață.

Am fi trăit într-o lume perfectă dacă ne-am fi născut deja cu toate lecțiile învățate, toate lucrurile știute și toate experiențele trăite. O lume perfectă fără de culoare și interes.

Sau haos.

Sunt tipul de părinte care preferă să explice o dată, o singură dată și să se întâmple. Problema e că încă nu s-a inventat copilul care să asculte de prima dată, de aceea, pe termen lung, părinții se împart în cei care amenință și pedepsesc ca să se facă ascultați, în cei care renunță să se mai facă ascultați și le lasă copiilor puterea supremă și în cei care se dau un pas în spate și caută soluții potrivite ca să aibă o relație bună cu copilul lor.

De departe, ultimul model, cel echilibrat, este cel mai mare mâncător de efort, timp și energie. Dar nici rezultatele nu sunt mai prejos :)

N-am să vă vând gogoși spunându-vă că eu fac parte din ultima categorie. Mi-ar plăcea să fiu așa echilibrată în comunicarea cu copiii, să nu-mi pierd autoritatea și să curgă în fiecare zi lapte și miere la noi în casă, dar cum treaba de părinte echilibrat e muncă de Sisif, mai dau cu parentingul de gard și mă ascund după modelul de la numărul 2, acela în care le zic:

– Faceți ce vreți, eu renunț!

Iar ei se bagă pe ecrane :) și eu îmi fac o cafea ca să-mi revină mintea la loc.

Doar că, ecranele, nu, dar cafeaua se termină iar rolul de părinte ne cheamă la datorie.

Lecția predată de copiii noștri este cea mai prețioasă

În perioada școlii on line, una dintre cele mai mai mari provocări ale mele a fost să-i păzesc pe copii să nu stea pe jocuri în timpul orelor. Atât m-a putut obosi acest lucru încât ajunsesem să mă trezesc depresivă și să mă culc depresivă! Mi se părea că toată munca mea de părinte de până acum, aceea de a fi un părinte echilibrat, visul meu suprem, să am o comunicare bună cu copiii și să ne înțelegem se duce naibii odată cu școala vieții online.

Mi-a trebuit ceva timp să mă reorganizez cu capul și cu nervii, să îmi spun cam de un milion de ori pe zi că e o lecție de la viață, că face parte din dezvoltarea lor, că asta înseamnă că eu trebuie să fiu mai fermă și mai hotărâtă în reguli. Ce să mai zic, mai bine prășeam și râneam la oi decât să fiu părinte în școala online!

Nici nu mai spun de relația cu copiii care se deteriora în fiecare zi sub ochii mei.

Până într-o zi când, la limită cu nebunia și frustrarea, l-am pus pe cel mare să facă școala online lângă mine, sub controlul meu suprem. Numai el mai lipsea în bucătărie unde și scriu și fac mâncare și mă ocup și de angajați și de firme și de telefoane.

Dar a zis cineva că viața în pandemie e simplă?

Iar ca să fiu sinceră până la capăt, agenda mea secretă era ca el să se crizeze iar eu să renunț, în ideea aceea de: eu am încercat, dar nu se poate!

Însă, spre marea mea surprindere, el nu s-a supărat deloc. Ci din contră, mi-a spus liniștit:

– E mai bine așa!

Iar mie nu mi-a venit să-mi cred urechilor.

– De ce? Și frustrarea mi se citea pe chip. Dincolo că nu aveam nici un chef de orele lui de mate și română, mi se părea că decizia contravine lecției de independență pe care le-o predau copiilor mei ori de câte ori am ocazia.

– Pentru că eu nu reușesc să mă opresc din jocuri, nu știu de ce, mintea mea mă pune să intru pe jocuri când mă plictisesc la ore. Așa, lângă tine, poate reușesc să nu mai intru.

Am rămas pentru a doua oară tablou.

Tocmai primisem cea mai clară confirmare că autoritatea părinților asupra copiilor cu blândețe și înțelegere este lecția fundamentală în dezvoltarea armonioasă a copiilor.

Și oricât de greu mi-a fost să-mi reorganizez spațiul de lucru, mi-am primit copilul cu tot cu școala online în bucătărie având mereu în minte strigătul lui de ajutor:

– Pentru că eu nu reușesc să mă opresc din jocuri!

Am nevoie de tine să mă ajuți, mami!

 

Sursa foto

 

***Dacă aș avea o baghetă magică, aș face ca toate mamele din lumea asta să-și rupă măcar 5 minute pe zi numai pentru ele, să se relaxeze și să se binedispună. Dar pentru că nu am nici o baghetă magică și șansele să capăt una sunt reduse, am scris Destin de mamă tocmai pentru cele 5 minute din zi pe care le merită fiecare părinte din plin.

 

By Published On: 02/04/2021Categories: Stil de viață1 Comment

Share This Story!

One Comment

  1. Alina 16/08/2021 at 18:58 - Reply

    Wow!!! Am o fetita de 9 ani și, inevitabil am trecut și noi prin scoala on-line dar și între colegi și indiferent de felul în care s-au ținut orele am observat ca lucrează diferit (la modul de mai ingrijit/atent/repede/concentrat) atunci cand este un adult langa ea (simpla prezenta fără ajutor de vre-un fel), dar m-am ca ea de fapt cauta atentia noastră nu sprijinul nostru.

Leave A Comment

Articole Similare

Toate Articolele

Produse

Vezi Magazinul