Momentele petrecute cu copilul nu exclud momentele petrecute cu noi. Chiar dacă asta înseamnă să facem curat în casă.

www.mamipetocuri.ro

Treaba asta cu ”lasă curățenia, hainele nespălate și mâncarea de pregătit să mai aștepte că nu pleacă nicăieri. Acum bucură-te de copii!” pe care în continuare o aud la fiecare colț de internet, pe cât de tare mă enervează, pe atât de mult e confirmată.

E adevărat și testat că dacă le lași pe toate în mijlocul casei și pleci, la întoarcere tot acolo le găsești.

Pe de altă parte, însă, lăsatul acesta baltă mă neliniștește, îmi dă o senzație neprietenoasă în suflet când intru în casă și văd holul de la intrare plin de zgura din pantofii de fotbal ai copilului. (Între noi fie vorba, când se întâmplă asta, e responsabilitatea copilului să măture) Sau că nu am mâncare făcută, și refuz să le dau sandvici la cină.

Până la urmă, ”prima dată îți pui ție masca de oxigen și apoi copilului”, nu?

În aproape 10 ani de când sunt mamă, m-au tot urmărit vorbele astea din popor atât de des folosite ca răspuns la diverse stadii de frustrare ale părinților.

Unii că au haos în casă, alții că nu apucă să stea cu copiii ca să nu aibă haos în casă.

Și cum e totuși bine?

Puțin din amândouă este răspunsul scurt.

Luatul mot-a-mot  a expresiei distruge echilibrul. 

Dacă ai muncit 4 ore, 8 ore la serviciu și te întorci acasă vorbind singură pe stradă, lasă hainele alea nespălate 30 de minute și relaxează-te pe canapea, joacă-te cu copilul, fă-ți o cafea și citește 3 pagini din cartea preferată, sună un prieten, fă orice te ajută să schimbi focusul de pe serviciu și problemele adiacente, pe casă și familie.

Cu alte cuvinte, lasă haos în spatele tău și pleacă în parc cu copilul, asta dacă nu cumva te frustrează și mai rău când te întorci. Că poate ești ca mine, mama care se relaxează făcând curat în casă. De ce e neapărat rău să mă ocup de haine sau să gătesc dacă asta îmi place mie să fac? De ce statul cu copilul și făcutul de mâncare se exclud unele pe altele?

Și mai e un lucru, în continuarea expresiei de mai sus: ”copilul nu-și va aminti ce anume găteai, ci de cât timp ai petrecut cu el”. Asta e o altă formă de a spune unei mame care gătește și care nu stă cu copilul că face o treabă super greșită.

Copiii își vor aminti orice au făcut părinții dacă asta le-a transmis o emoție. Eu, de exemplu, nu-mi amintesc ca mama să se fi jucat cu mine, dar salamul pe care mi-l cumpăra pentru că știa că ăla îmi place, mâncarea pe care o gătea fără carne pentru că devenisem vegetariană între timp, mobila pe care o schimba în cameră pentru că i se părea ei că pică mai bine lumina naturală pe biroul meu, toate astea făcute cu drag pentru mine au contat cel mai mult pe termen lung.

Dacă pui haine la spălat 20 minute, iar 10 ai stat cu copilul să joci Domino, o să-și amintească cu siguranță momentul timpului petrecut împreună. Nu trebuie neapărat să lași haos în casă, asta desigur, numai dacă ții neapărat, ca să faci copilul fericit!

Copiii au nevoie de foarte puțin ca să fie fericiți!

Echilibrul, cheia succesului

Azi noapte, mai spre dimineață, când somnul e cel mai dulce visam că fac curat în casă. Eram singură, habar nu am unde era bărbatu cu copiii, dar eu mă simțeam ca și când aș fi făcut lună în Paradis: ștergeam geamurile, dădeam cu aspiratorul pentru că era foarte mult praf, nu mai am nici un dubiu că praful constant de la mine din casă mi-a umplut și subconștientul ochi, totul strălucea în spatele meu, iar eu eram de-o încântare fantastică. Sufletul îmi exalta de fericire! Acuma, noroc că nu fusesem pusă să fac curat prin Iad că nu cred că mai eram așa bucuroasă să schimb gazul la aprinzătoare și să frec cazanele de smoală.

Și cum dădeam eu cu mopul, după un calorifer observ foarte mult praf și în timp ce mă gândesc să aduc pămătuful ca să șterg și pe-acolo, deschid brusc ochii de teamă că a sunat ceasul să duc copiii la școală și nu l-am auzit.

Doamne, ce a început inima să-mi bată de teamă că nu apuc să șterg după calorifer, că las frumusețe de curățenie neterminată.

– Lasă, că nu pleacă nicăieri praful! îmi răsuna în urechi ca un blestem.

– Dar eu vreau acum să termin, să fie curat, să mă simt bine, că asta îmi dă mie o stare de bine și de liniște! am răspuns eu tristă.

Mă uit la ceas. Ora 6 dimineața.

Ce fericire, mai am minim 30 de minute să șterg praful și după calorifer.

Închid ochii și ca în filme, mintea mă duce direct în visul cu făcutul curățeniei lună, iau pămătuful și încep să șterg fericită praful din spatele caloriferului.

Ce împlinire, ce bucurie, ce fericire!

M-am trezit ca o floare de primăvară!

Beti a zis că nu vrea la școală, am luat-o în brațe, am pupat-o și ca o mamă relaxată după ce a făcut curat în toată casa, am liniștit-o, mângâind-o răbdător pe păr.

Da, curățenia, hainele nespălate și mâncarea sigur așteaptă, e testat de mine că le-am lăsat într-o zi pe toate grămadă și când m-am întors erau tot la locul lor. Neorganizate.

Dar știți ce nu așteaptă?

Timpul să realizăm că momentele petrecute cu copilul nu exclud momentele petrecute cu noi. Chiar dacă asta înseamnă să facem curat în casă.

Și că în toate avem nevoie de măsură și echilibru. Și de mers în parc și de făcut curat în casă.

 

 

Sursa foto

 

***Dacă aș avea o baghetă magică, aș face ca toate mamele din lumea asta să-și rupă măcar 5 minute pe zi numai pentru ele, să se relaxeze și să se binedispună. Dar pentru că nu am nici o baghetă magică și șansele să capăt una sunt reduse, am scris Destin de mamă tocmai pentru cele 5 minute din zi pe care le merită fiecare părinte din plin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *