”Privește partea bună a lucrurilor” a fost inventată de o mamă care s-a bucurat când copiii n-au dat foc la casă încercând să-i facă o surpriză pregătindu-i micul dejun

www.mamipetocuri.ro

Abia așteptam să vină ziua de sâmbătă, să stau în pat până la 9, să-mi beau cafeaua pe terasă și să nu mai trebuiască să răspund la telefoane și emailuri.

Și desigur, abia așteptam un copil să intre în cameră:

– Mami, tu ce bei prima dată: smoothie sau cafea?

– Smoothie, iubirea mea, răspund eu cu jumătate de gură, presimțind că mă așteaptă o mare surpriză. Soțul meu bufnește în râs râs lângă mine, eu îmi țin în frâu temerile de mamă care ar vrea să găsească bucătăria curată exact cum a lăsat-o aseară.

Dar decât copii mici care mă trezesc la ora 6 dimineața de luni până duminică mai bine mai mari care mă trezesc la 9 cu micul dejun la pat. Chiar și cu o tentativă.

Din bucătărie se aude blenderul chițăind muult peste timpul permis, eu fac rugăciuni în gând să nu-l ardă că nu are nici un an de când l-am cumpărat.

– Mai pune din ăsta! se aude tare un glas care încearcă să acopere zgomotul blenderului.

– Mama nu pune din ăsta!

– Ba da, pune!

– Ba nu pune!

După 2 minute, un copil reapare în ușă:

– Mami, tu pui lapte din ăsta? îmi arată el o cutie de lapte vegetal.

– Da, iubirea mea, răspund eu calmă dar cu temerile țâșnindu-mi din urechi.

– Stai liniștită, e totul sub control în bucătărie. Mai durează puțin, mă calmează copilul.

Eu mă foiesc în pat, soțul lângă mine mustăcește.

– Ești sigură că nu vrei să vezi ce e în bucătărie?

– Am încredere în ei, îmi ies cuvintele necontrolat din gură, moment când întreaga casă se umple de zgomotul puternic a unui recipient căzut pe jos.

– Doamne, sper să nu fi spart bolul de la blender, încep eu rugăciunea disperării în gând.

Beti vine repede la noi în cameră:

– E dezastru jos, mai bine să nu vii că Andre strânge tot acum. Nu veni, stai acolo în pat că o rezolvăm.

Se oprește puțin, nici ea nu crede ultima parte.

– O rezolvă așa și-așa, completează ea.

– Ați spart ceva? întreb eu cu inima îndoită fără să vreau să primesc răspunsul.

– Nu….nu cred, a căzut borcanul ăla mare de la aparat.

– Bol, Beti sau recipient, o corectez eu.

– Da, golul.

– Bol.

– Bolul.

– A căzut pe jos? caut detalii ca să mă ajute să-mi imaginez nivelul dezastrului.

– Nu, doar pe masă. Dar fața de masă e distrusă.

– Ei, se spală. Bine că nu s-a spart bolul.

– Dar era plin ochi de smoothie. Dar nu-ți fă griji că a luat totul cu o cană și l-a pus înapoi. Ți-l aducem imediat.

Iese din cameră și se aude de pe scări:

– Andre, mami nu vine, mai ai timp să ștergi.

Stau ca pe ace. Mă ridic din pat și mă pregătesc să cobor. Beti revine la mine cu un pahar de smoothie din care soarbe cu un pai.

– Ce bun e, mami! Gata, poți să vii, Andre a curățat, nu e perfect dar e mai bine.

Cobor scările cu inima cât un purice și îl văd pe Andre radiind de fericire:

– Uite, mami, ce am făcut pentru tine.

Pe masă mă așteptau 5 pahare de smoothie.

– Nu te uita la ce e pătat, știi cum era înainte? DEZASTRU! Mi-a căzut bolul pe masă, s-a vărsat totul, era să sparg un pahar, îmi povestește el răzând.

– Da te-ai descurcat până la urmă! îi spun eu încurajator și eu liniștindu-mă că e numai murdărie.

– M-am descurcat, dar acum să vină tati să-mi facă omletă că eu nu mai fac nimic. Mi-a fost așa o teamă că stric ceva….

– Dar o cafea îi faci lui mami?

– O cafea îți fac, că asta e mai simplu!

Acuma, spuneți voi, nu-i așa că merită toate fețele de masă din lume să fie murdare pentru o cafea făcută de copii într-o sâmbătă dimineață la ora 9?

 

Sursa foto

 

* Dacă aș avea o baghetă magică, aș face ca toate mamele din lumea asta să-și rupă măcar 5 minute pe zi numai pentru ele, să se relaxeze și să se binedispună. Dar pentru că nu am nici o baghetă magică și șansele să capăt una sunt reduse, am scris Destin de mamă tocmai pentru cele 5 minute din zi pe care le merită fiecare părinte din plin.

** Cutia Pandorei, mi-am imaginat acest joc ca un prieten pe care nu îl avem lângă noi în momentul acela când ne-am dori, când am avea nevoie, să încurajeze femeile să se întâlnească mai des și să se ventileze, să aducă o vorbă bună în cuplu atunci când credem că nimic nu se mai poate face, să zâmbim și să ne amintim că nu suntem niciodată singure!

 

 

 

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *