Cum ar fi să o iei cu totul de la capăt?

Dacă îmi place ceva la Universul ăsta maxim e că am o relație incredibiă cu el.

Cum îi ridic o problemă, cum primesc răspuns instant la ea.

Am prietene care îmi spun:

– Numai ție ți se întâmplă!

Și mult timp le-am zis:

– Nu, nu sunt eu specială, doar cred cu putere în el!

– Și eu cred și nu mi se întâmplă!

– Poate nu e momentul.

După ceva ani și întâlnirea cu Cheile Genelor și Human Design am descoperit că am o combinație de chei în ADN-ul meu care, într-adevăr, lucrează să știu exact ce am nevoie și ce nu în viața mea. Și intuitiv, îmi doresc ce am nevoie, chiar dacă uneori mă duce pe fundul prăpastiei. E parte din lecțiile vieții mele.

Dar, ceea ce este și mai interesant e că tot aceste chei mă ajută să transmit mai departe din lecțiile mele, cumva, ceea ce primesc eu de la Univers, pot transmite mai departe și ajunge la cei care au nevoie.

Că la bază, suntem un trib de dimensiuni planetare și ne ajutăm între noi.

Vă dați seama că noi toți suntem parte din aceeași poveste?

Spuneți voi dacă nu e fascinantă viața asta!

De ceva vreme, poate mai bine de un an port în mine întrebarea: cum o fi să o iei cu totul de la capăt?

Am în jurul meu tot felul de persoane care divorțate deja, care în proces de divorț, care singure, care s-ar separa dar nu sunt siguri, care își caută. Iar pe baricada cealaltă, cei care par fericiți cu ceea ce au acasă.

Eu, trecând de la o perioadă în care nu am crezut că poate exista ceva care să-mi zguduie echilibrul relațional, la o poveste în care am ajuns să-mi caut de vreo câteva ori apartament să mă mut, nu mai cred în absolut nimic.

În afară că ceea ce e să se întâmple, se întâmplă oricum. Depinde de noi dacă vrem varianta grea sau ușoară.

Și dacă e să ne iubim, trebuie să ne iubim noi pe noi înșine și apoi, restul.

Duc cu mine această nevoie de a înțelege ce e dincolo de ce este acum. Dar mai ales provocarea de a înțelege aceste întâlniri create pe internet prin diverse aplicații.

Pe care eu nu le înțeleg.

Îmi tot spunea lumea că e așa de ieșit cu cineva la o cafea și de vorbit diverse.

Iar eu mă gândesc că decât să beau o cafea cu cineva care-mi spune despre un film văzut aseară, mai bine stau și-l ascult pe Ra (creatorul Human Design), singură cu cafeaua în mână încă 100 de ani.

Și-mi zic, cred că am eu o problemă la cap, în condițiile în care mai toată lumea single își caută perechea pe internet.

Eu nu sunt single, asta-i drept, nu simt energia singurătății așa cum o au ceilalți, dar tot vreau să știu ce-mi scapă.

Ei, și cum planetele se aliniază atât de viu colorat, zilele trecute eram într-un mall și scriam la un articol, singură, la o masă cu cafeaua după mine.

La un moment dat se așează fix lângă masa mea, un el și o ea. Sunt la prima întâlnire. Duc amândoi două pahare de limonadă. Miros amândoi a parfum de la un kilometru, parfum bun, de calitate, ea e îmbrăcată foarte fain, elegant, are buzele făcute și gene false, dar nu exagerat. Multe inele pe mâini, geacă de piele, blondă, dacă nu ar fi ”aranjată” la față aș fi spus că este exact pe modelul meu. El, la fel, aranjat, brunet, părul mai lung, prins frumos, casual, mergea de-o cafea înainte să vorbească. Amândoi sunt cam de vârsta mea, în jur de 40.

Pentru că și Universul ăsta, când mi le aranjează, nu glumește. Dacă e să trezești prostul, îl trezești!

Începe discuția. Eu cu urechile întinse la maxim, in mine celulele erau în extaz. Știți voi, eu și corpul meu fizic știm exact dacă o anumită situație e potrivită sau nu. Nici nu trebuie mai mult, e suficient să trăim experiența prin alții.

Înțeleg că amândoi au business-urile lor, se pâng de o perioadă complicată în afaceri, el are probleme cu somnul și ia niște tratamente, ea îi spune că somatizează ceva emoțional.

Moment când a început să mă doară capul foarte puternic, mi-am amintit brusc de o situație de când eram studentă și-am ieșit cu un tip într-o seară, la o terasă. Eu mi-am luat o Fanta, iar eu nu beau niciodată Fanta. El s-a apucat să povestească ceva de tatăl lui, moment când am realizat că mi-am comandat ceva ce n-aș bea nici moartă, că nu mă interesează absolut deloc ceea ce spune și că e o super pierdere de timp. M-am scuzat, i-am zis că e vina mea că nu sunt în cele mai bune momente, mai ales că el îmi povestea ceva foarte emoțional, dar e și foarte greu să explici niște lucruri care vin de dincolo de tine, m-am ridicat și am dat să plec, moment când el mi-a zis:

– Cum pleci așa, dint-o dată? Eu credeam că o să mergem la mine…

Iar în mine s-a trezit brusc milă (dacă vreodată cineva vă provoacă milă sau voi creați milă, e semn clar că nu sunteți în relația de cuplu potrivită), am făcut ochii și mai mari decât îi am și mi-am zis în minte:

– Doamne, îți mulțumesc că mă luminezi în momentele de slăbiciune!

Atunci am realizat cât este de important, cât este de important să îți asculți intuiția. Să pleci la timp dintr-o poveste din care nu faci parte.

Îmi doream să mai stau să ascult ce vorbesc cei doi de lângă mine, dar capul mă durea îngrozitor, simțeam că nu mai pot sta într-un loc și că trebuie să plec așa cum am plecat de lângă băiatul de mai sus.

Mi-am dat seama că n-aș putea să o iau din nou, de la capăt, ca și cum aș avea 20 ani. Să ascult pe cineva ce îl doare, cum îi este la birou, cu cine a mai fost, cum a suferit.

Eu să îi spun părerea mea, el să facă cum vrea că doar ne știm de puțin timp și nu prezint neapărat încredere, eu să îi zic de Univers, el să creadă că nu mi-am luat medicamentele.

Iar asta nu înseană nici că trebuie să te uiți în spate la ce ai, dacă totuși îți vine să fugi și de acolo.

Înseamnă că trebuie să te cunoști cu adevărat ca să știi ce ai nevoie în momentul acesta, aici și acum.

Că în marea parte a vieții noastre noi decidem cu mintea, când de fapt, mintea doar clasifică, analizează, dar nu decide. Proiectăm în cei din jurul nostru ce crede mintea noastră că ne-ar plăcea. Și din păcate, ajungem în timp să ne dăm seama că nu e chiar ceea ce ne face fericiți.

Cu siguranță sunt persoane pe care le și cunosc care au nevoie exact de asta: să iasă cu cineva la cafea pentru că le place să bea cafeaua în doi. Seara și dimineața.

Sunt alte persoane care știu că liniștea e ceea ce le aduce fericirea. Au prieteni, beau cafeaua la prânz, după ce au luat masa împreună, iar apoi, fiecare la interesele lui.

A folosi aplicații de internet e la fel de corect cum e să ignori pe cei care îți scriu doar pentru că tu știi exact ce vrei de la viața ta, iar ei nu fac parte din planul tău.

Corect pentru toată lumea e să știi ce te face fericit.

Corect e ceea ce simți tu, cu trupul și inima ta.

Cum ar fi să o luăm cu totul de la capăt? Ar fi minunat, dar numai să ne fi luat lecțiile până la capăt și să știm ce ne dorim de la un nou început.

Restul e parfum pierdut în aer!

Sursa foto

By Published On: 09/12/2022Categories: Cuplu & relații, Stil de viață0 Comments

Share This Story!

Leave A Comment

Articole Similare

Toate Articolele

Produse

Vezi Magazinul