5 lecții de viață pe care le-am învățat de la un tânăr de 25 de ani

La Webstock, anul acesta, m-au inspirat trei categorii de oameni:

– cei până în 25 de ani care au atins succesul în viață (Cornel Amariei, 24 ani)

– cei până în 35 de ani care au atins succesul în viață (Vlad Voiculescu, 35 ani)

– cei peste 35 de ani care au atins succesul în viață (Andreea Esca, 46 ani)

Unde succes înseamnă acolo unde mi-ar plăcea să fiu eu sau măcar copiii mei la un moment dat. Și unde succesul nu ține de vârstă.

Cornel Amariei, 24 ani, inventator – E foarte important ca tot timpul să faci ceva nou, pentru ca atunci când te lovești de o problemă să poți să o interpretezi prin mai multe unghiuri

Este considerat de revista Forbes una dintre cele mai influente 10 persoane sub 30 de ani din Europa. A inventat ochelarii pentru nevăzători, are peste 50 de invenții în curs de patentare, lucrează ca manager de inovare la Continental, iar în paralel, cântă la chitară, la tobe, învață să piloteze avioane, să fie scafandru și orice altceva pentru a experimenta lucruri noi și a-și pune creativitatea la lucru.

Ce i-a dat mama lui să mănânce când era mic? Ce lapte a băut? Ce tip de educație a primit pentru a deveni tânărul sub 25 de ani care a atins succesul în viață?

Ca într-o carte pe care o citesc dincolo de cuvinte, am găsit în răspunsurile lui câteva lucruri esențiale pe care le iau cu mine în percursul meu ca părinte.

1. Învățarea este vie

Primul lucru de care-și amintește din copilărie este imaginea surorii lui mai mare care-l ține în brațe și-i citește din enciclopedii. Cornel spune că asta i-a trezit mereu curiozitatea și dorința de a ști mai mult. Ceea ce reconfirmă că învățarea este vie, se face activ, unu la unu.

2. Părintele în rol de antrenor și nu arbitru (de la Mirela Retegan citire)

Mi-a plăcut tare mult că în ciuda faptului că provine dintr-o familie cu probleme locomotorii acest lucru nu i-a înfrânt speranțele sau șansele la reușită. Din contră, l-au ajutat să-și creeze obiective înalte, precum acela de a inventa lucruri pentru a-și ajuta părinții și de a le ușura viața.

Deseori avem tendința de a juca în locul copilului nostru, din teamă că nu se va descurca, că va greși.  Însă, mai important decât a juca rolul părintelui ca autoritate supremă, atotștiutoare, infinit disponibilă, cu resurse nelimitate este să joci rolul părintelui care nu le știe pe toate, care greșește și care dă libertate copilului de a descoperi pe cont propriu posibile soluții. NOI suntem resursă principală a propriului nostru succes.
Nu mama, tata, societatea, mătușa din America, unchiul plecat la muncă în Italia.

3. Niciodată nu opri curiozitatea copiilor tăi

Este al treilea lucru pe care l-aș pune în ramă. Cornel spune că acest lucru a avut un impact major în omul care este astăzi.

Cred că un copil curios, lăsat să descopere în limitele libertăților sociale este un viitor adult creativ. Un copil care experimentează acum, va fi adultul care va ști să privească o problemă din mai multe unghiuri, într-un mod creativ și aplicând teorii pe care nu le învață întotdeauna la școală, în pătrățel, în cele 8 ore de română, mate și engleză.

4. Care-i motivația copilului tău de a face limba engleză, balet sau fotbal?

L-ai întrebat vreodată pe copilul tău care-i motivația lui să meargă la școală sau să joace fotbal, să meargă la balet sau să facă engleză?

Ce-i place, dacă-i place ceva?

– Eu vreau să dau goluri, îmi tot spune Andre de când face fotbal.

Mi s-a părut mult timp puerilă această afirmație, până când am auzit-o pe Oana Moraru spunând că un copil trebuie să-și imagineze succesul pentru a-l atinge.

Cornel spune că pentru el este important ca ceea ce inventează să aibă un sens, să rezolve o problemă. Iar eu cred că dacă ne-am întreba mai des care-i motivația noastră de a face una sau alta din responsabilitățile noastre zilnice, ne-am reorganiza mai ușor lista de priorități. Inclusiv pe cea a copilului nostru.

5. Iar la final, cum îți regăsești motivația în momentele critice?

Schimbând planul. Experimentând. Ieșind din pătrățel.

Cornel spune că are mereu lângă el o chitară sau un alt instrument la care învață să cânte atunci când se blochează, când lucrurile nu înaintează.

Azi nu iese articolul. Mă apuc să filmez o rețetă. La început mi-a fost greu, pentru că mă setez să fac un lucru, iar când nu iese mă frustrez și scot flăcări pe nas.

Am învățat, în timp, că e ok să nu iasă. O să iasă altceva sau într-un mod diferit. Iar de când am învățat să rezolv creativ problemele, să ies din propriile mele limite atunci când intervine o necunoscută sau o situație neașteptată m-am eliberat complet de stresul că nu e așa cum trebuie. Faptul că iese nu așa cum gândeam, ci așa cum am improvizat, cum am creat îmi aduce acum satisfacția maximă a rezultatului, de cele mai multe ori, peste așteptări.

Nu e un capăt de lume că ai luat 7 la mate. Uite, ai luat 10 la istorie. La sport. La dans. La pian. Ai rezolvat diferit problema la logică. Sau ai învățat o schemă nouă la fotbal. Există mereu ceva la final de zi, de care să fii mândru. Asta dacă te-ai lăsat să schimbi planul când lucrurile n-au funcționat.

Pentru un moment de inspirație, vă recomand să citiți integral interviul cu Cornel Amariei de pe scena Webstock 2018.

Eu nu mă mai încadrez în categoria lui. Dar măcar copiii mei să tindă spre acolo.

 

Sursa foto

Share This Story!

Leave A Comment